VIS SAU REALITATE

"APARTINATORII"

2012-01-27T22:10:00.000+02:00

Priveam reportajele TV referitor la scoaterea din morgile spitalelor a celor ce si-au dat ultima rasuflare in aceste institutii de sanatate publica si ma ingrozea faptul sa nu ajung si eu sa ma milogesc in fata unui "sef de morga" si iata, ca de ce te feresti nu scapi...
In graba de a ajunge cat mai repede la Spitalul Judetean...am reusit sa-i spun sorei mele ca, nu cumva sa-l lase sa-si dea ultima suflare pe patul spitalului. La nici 24 de ore de la internare, in plin miez de noapte, acest lucru s-a intamplat. Buimacit de somn, de griji si alte vise...aud sunand telefonul...vocea inabusita de lacrimi a sorei mele imi anunta inevitabilul, "Fugi la TM, ia masina si vino dupa mine"!!
Un tren mizerabil, fara caldura mi-a zgaltait creierii timp de doua ore parcurgand 62 km.
"Nu vor sa ni-l dea, s-au razgandit, vor sa-i faca autopsia", acestea au fost cuvintele sorei mele ce m-au revoltat... I-am luat cererea din mana tremuranda si am cautat medicul ce -i facuse internarea, acesta usor speriat, mi-a spus ca nu mai poate revenii asupra acestei decizii. "Ok, d-le doctor, va rog sa-mi spuneti cine-i face autopsia, medicina legala sau cea patologica?". Fiind una fireasca, normala, patologica, m-am linistit crezand ca totul va decurge repede. A urmat a doua intrebare"Va rog sa-mi spuneti cand il putem ridica"..."Pai nu stiu, nu depinde de mine, eu dau drumul la hartii si atat". Nedumerit am intrebat unde pot afla. "La Morga, sincere condoleante!"
La morga am fost intampinat de "sef":"Pai vedeti, acum se schimba problema, am cu cine discuta".
Pana a ajunge la spital, sora mea discutase cu acel doctor si cu seful morgii. Doctorul a fost de-acord sa nu i se mai faca autopsia deoarece in acelasi spital ai fusesera amputate ambele picioare, in acelasi spital fusese tratat ca urmare a comotiei cerebrale facute, in acelasi spital a fost internat de 5 ori, prin urmare, istoricul patologic fiind arhii cunoscut, printr-o cerere expresa, puteam evita aceasta autopsie.
Sora, ne fiind deacord sa angajeze firma de pompe funebre a sefului de morga si dorind sa colaboreze cu o firma din localitatea de domiciliu, au inceput sa apara acele piedici inerente, create de acesti macelari de suflete.
"D-voastra sunteti APARTINATORUL...", "Sunt fiul..." ma rog acelasi lucru..."
Am discutat, civilizat, frumos si cat se poate de calm...insa, la intrebarea cand pot sa-l ridic mi s-a raspuns la fel"nu stiu". Am fost trimis din nou la acelasi medic. Dandu-mi seama de bataia de joc in care eram angrenat, i-am raspuns ca ar trebui sa reclam institutia..."Dute la Basescu si reclama-ne!".
Era ora pranzului, am luat-o pe sora de brat si am plecat spre casa deoarece vacile nu erau mulse, porcii erau inchisi si toate animalele din ograda ne asteptau.
Pe drum, am dat telefon unui nepot ce lucra in acelasi spital la sectia de reanimare si care-i da pe banda rulanta acestui individ pe cei decedati in spital..."Oh, unchiule, de ce nu mai sunat mai devreme...n-are cum sa ma refuze, doar eu ai dau zilnic clienti!!"
In aceiasi zi, cand noaptea incerca sa-si lase perdeaua fumurie, am facut din nou 35 de km pentru a discuta cu acelasi "sef" de morga. Am angajat, fireste, firma lui, am aflat ca tocmai dumnealui urma sa faca autopsia a doua zi si atunci, am realizat ca totul se leaga, incepand de la medic si pana la seful de morga, toti sunt angrenati in aceiasi afacere...BANUL!
Fireste ca, nu am putut face macar o noapte de priveghi asa cum se obisnuieste inca pe la tara, l-am adus astazi in ziua inmormantarii direct la biserica...
Aceiasi firma face si groapa, cand au sapat au dat de mama, decedata acum 10 ani...eram in Timisoara, fugisem dupa sotie si fata..."Domnule, este o mare problema, am dat de un sicriu intact, trebuie sa veniti urgent aici..."
Ma opresc aici, am fost obligat sa fac lucruri cumplite, va spun doar atat, pana si pielea mamei se pastrase inca...Dumnezeu sa-i Odihneasca!
Am crezut ca este necesar sa relatez acest episod de viata pentru a intelege ca, astazi, moartea pentru unii, este o afacere profitabila si ca, a te impotrivi sistemului inseamna, a te lega la maini si picioare...iar noi, "APARTINATORII"(asa suntem numiti), trebuie sa induram umilinta si nepasarea acestor hiene!

2012-01-25T22:29:00.002+02:00

Astazi, v-a fost friica...

2012-01-24T23:23:00.001+02:00

Necazurile personale ce mi-au cazut pe umeri in ultimele zile m-au facut sa stau departe de aceasta lume reala in care nemultumirile oamenilor ies tot mai pregnant la iveala. Peste tot lumea discuta acelasi lucru, eu pun punct acestei framantari pentru ca stiu un lucru, daca nu muncesc, nimeni nu-mi baga in buzunar, nici Basescu, nici Iliescu, Ponta sau Crin Antonescu. Ranjetul lui Crin si tupeul lui Ponta ma fac sa cred ca acesti oameni viseaza dulceata ciolanului noapte de noapte si ma inspaimanta acest lucru stiind ca, in spatele lor se afla figuri lacome, avide de putere si bani.

Presedintele, astazi, a afisat pentru prima data...teama si ingrijorare si o neliniste contagios de bolnava, cred ca psihologii ar putea descifra mult mai mult...

Eu ma retrag in lumea mea, la greutatile si problemele mele,cat am lipsit din blogosfera mi-a mers bine, am putut sa am grija in egala masura de tot ce-mi misca prin ograda.

Lumea incepe sa se diferentieze, dupa greutatea buzunarului, dupa tupeu si nesimtire...dupa alte criterii de-a caror amintire mie sila.

Nu pot sa zic c-o duc prost dar nici foarte bine. Am ajuns sa urasc ce-mi placea odata si sa apreciez farama de cinste ce-a mai ramas in sufletele unora. Vreau sa-mi traiesc ultimele clipe de viata departe de tumultul pe care hienele intruchipate in chip omenesc il afiseaza in orice clipa...

Ma gandesc la sora mea ce sta de veghe pe holul spitalului la capataiul unui om ce ni s-a vrut a ne fi tata, privesc spre casa goala...in care doar latratul cainilor s-aude...in rest, toate sufletele...dorm!

UN ALEGATOR AL D-VOASTRA D-LE PRESEDINTE, VA CERE PUBLIC DEMISIA

2012-01-18T13:45:00.000+02:00

V-am ales punandu-mi nadejdia-n d-voastra ca, furturile, nedreptatiile, abuzurile si saracia vor disparea, ca valorile umane vor fi cele ce vor calauzi societatea si ca libera exprimare va fi mai presus de orice si ce vad Doamne!? Aceleasi practici pe care le regaseam in timpul DICTATURII COMUNISTE.
TREBUIE SA PLECATI v-o spun eu, ALEGATORUL D-VOASTRA, pentru ca votul meu si-al celor ce v-am votat a fost indreptat impotriva copiilor nostri, ale sotiilor si nepotilor ce au plecat sa-si castige painea slugarind pe la straini lasandu-si parintii bolnavi si far, de sprijin la batranete...Ati pierdut pulsul vietii celor ce v-au dat aceasta paine si credeti-ma, ca mine, alegatori ce v-am votat sunt extrem de multi, nu va imbatati in sperante desarte pentru ca si cu aur de mi-ati umplea buzunarele nu m-as mai indrepta nici macar ochii spre voi cei ce mi-ati adus amar si rusine in suflet. Ma doare sufletul privind spre deznadejdia acestui popor, imi este rusine sa vad ce eroare am facut ajutandu-va sa ajungeti DICTATOR, speram sa va reveniti din aceasta molima ce va cuprins, insa constat ca va trebui sa aveti aceiasi soarta pe care alt dictator al neamului nostru a avut-o cu putin timp in urma.
POPORUL ROMAN VA V-A JUDECA ASPRU !
In calitatea mea de cetatean al Romaniei ce v-am ales, va cer puplic sa DEMISIONATI, AVETI DEMNITATEA SI BUNUL SIMT SA O FACETI!!
Cer iertare fiicei mele, sotiei, rudelor si acelor alegatori ce n-au crezut in minciunile d-voastra!

CUGETT...

2012-01-10T18:55:00.002+02:00

Am simtit nevoia sa fiu singur si adulmec incontinuare aceasta singuratate cu resemnare si respect pentru zilele ce-mi sunt date. Simt ca va veni ceasul cand nu-mi voi mai putea asterne gandul pe aripa placuta a cunoasterii dar pana atunci imi fac datoria, asa cum pot, fata de cei ce-si pun nadejdia-n mine.
Am avut un an bun, am reusit sa fac multe si multumesc lui Dumnezeu pentru puterea-mi harazita, pentru sanatate. Am intors ochii spre familie, am constientizat din nou ca, ea, este nucleul ce-ti poate da stabilitate, incredere si multa forta. Ca barbat, am obligatia morala sa veghez asupra celor ce odinioara imi erau fiinte tare dragi si carora astazi, la o prapastie de apusul vietii, trebuie sa ma asigur ca nu voi lasa-n urma... multa deznadejde.
Chiar daca sunt tot singur la ceasurile serii si chiar daca ceasca de cafea bauta-n toiul diminetii tradeaza acelasi abur al singuratatii, incerc sa nu ma poticnesc de greul pe care-l simt pe umerii-mi ninsi cu amarul vietii.
Trebuie sa ne ducem crucea cu demnitate si onoare, in cinste si respect, ignorand pe cei ce ne-ar inghitii de invidie. Greu de realizat privind la ce se intapla-n juru-mi, insa privind spre universul la ce ma inconjoara, ma bucur sincer ca mai pot respira aer curat, imbalsamat de multa liniste...
A fost inchisa aceasta fereastra a patrunderii spre gandurile-mi ciudate in mod egal pentru toata lumea, prin urmare, cer scuze celor ce-au gandit ca am facut-o doar pentru ei...
Sa aveti un An Nou cu multe impliniri si sanatate!
Cu drag, unchiesul!

De ce fuge timpul?

2011-09-02T23:15:00.001+03:00

Cand eram pustan si ma gandeam din zori si pana-n seara la posibila idila ce s-ar putea infiripa intre mine si EA, simteam ca timpul sta pe loc, chiar si izvorul de la poalele muntelui ce-mi astampara setea de iubire din venele-mi infierbantate de atingerea ei parca-si urnea greu spre campie cristalinul licorii sale.
Acum, nu reusesc sa-mi dau ragaz trupului spre a lasa mana sa-mi astearna gandul macar la ceas de noapte cand soaptele greierasului de-afara imi umple camera de miresmele tomnatice, de dorul dorului de odinioara si de credinta-mi eterna ca, Luceafarul Iubirii, salasluieste vesnic in tine frumoasa doamna...
Scuze...pentru incursiunea-mi indrazneata la ceas de miez de noapte, insa dorul bata-l vina te face sa crezi uneori ca timpul poate fi strunit din fugai nebuna spre moarte...

As vrea sa pot...

2011-07-29T11:16:00.001+03:00

sa multumesc gandurilor celor ce au trecut cu omenie pe aici, as vrea sa raman macar o clipa rupt de realitatile vietii de zi cu zi si sa patrund prin gradinile gandurilor voastre, sa ma pot bucura de linistea serii si sa-mbratisez zambetul Lunii sub cantul mladios al greierului, insa, privind dincolo de geamul camerei, realizez ca, acest VIS este inca nerealizabil.
Eu sunt bine, Dumnezeu mi-a zambit cu bunatate in acest an chiar daca timpul liber nu-l gasesc in a-l prinde si constient fiind ca nu voi reusi in graba sa reintru in acest loc drag mie, ma reintorc in lumea reala cu speranta ca vreodata pasii, ma vor calauzii pe cararile ce duc spre gandurile voastre.
Va imbratisez cu aripa gandului, va multumesc din suflet si va doresc clipe senine de viata.
Unchiesul

Cat poti fi de puternic?

2010-12-08T23:30:00.002+02:00

Privatiunile traite ca militar in termen si apoi cele din academia militara mi-au intarit fizicul, psihicul si credinta ca de-alungul vietii poti strabate prin mocirla ei daca ai vointa s-o iei de la capat in orice moment.
Credeti-ma, mai ieri ma lingeau si la degete sa-mi intre in casa, sa poata bea o gura de sampanie cu mine, sa-si arate "prietenia" sub diverse forme, sa ma ademeneasca pentru ca apoi sa ma forteze a face lucruri ne permise si cand esti tanar, iti doresti sa poti duce o viata decenta, sa poti sa iei iubita de brat si sa-i oferi o surpriza placuta, chiar daca este modesta...
Off, nu despre asta vroiam sa va spun, de cateva zile ma macina un gand, o durere, n-as vrea sa-i pronunt numele dar nu pot sa ma despart de net, gandindu-ma cate lucruri nefiresti si dureroase i s-au putut intampla. Poate si-a pierdul locul de munca, nenorocirea ar fi si mai dureroasa in acest caz avand in vedere ca, amandoi lucrau in cadrul aceluias institut de cercetare...Sper din suflet, sa nu i se fi intamplat asa ceva pentru ca in acest caz, s-o iei de la capat, este tare greu... Nu vreau sa continui cu supozitiile insa daca cumva vei mai intra vreodata pe blogul meu, chiar daca ai renuntat la orice mijloc de comunicare cu lumea virtuala si nu numai...sa sti ca, prin durerea ta, mi-ai facut sa-mi aduc aminte cat de disperat am fost atunci cand am fost obligat sa-mi dau demisia din armata. Sufletul imi plangea de durere, aveam un copil mic si o frumoasa nevasta. Am ajuns sa vand sticle, fier vechi, sa merg pe jos km intregi spre casa parinteasca si pana la urma am inteles ca trebuie sa lupt, sa am curaj si sa nu-mi fie rusine sa muncesc orice pentru a-mi putea intretine familia. Am crezut in forta sanatatii mele si am luptat cu piedicile ce-mi apareau in cale doar pentru a-mi putea intretine familia si pentru ca ei, sa nu simta impactul acestei dureroase treceri. Am apelat si la "prieteni", toti lingaii mi-au intors fundul, unul singur a fost totusi om si mi-a intins mana...
Este greu sa-i spui cuiva aceste lucruri, dar tacand, durerea este mai patrunzatoare...
Chiar daca nu te cunosc, chiar daca nu ti-am simtit tic tacul inimii prin atingerea mainilor, am vrut sa-ti las un gand de bine, am sa ma rog pentru tine si familia ta in Praznicul Nasterii Mantuitorului nostru, am sa culeg din florile primaverii si sa-ti trimit gandurile mele de imbarbatare. Haide draga prietena, chiar daca maine este ultima zi cand si eu plec din blogosfera, sa nu uiti ca ai lasat in sufletele noastre, caldura, mangaiere si iubire si pentru toate acestea, noi, cei ce te-am cunoscut, il rugam pe Bunul Dumnezeu sa te ajute!
Greutatile zilnice ne fac sa fim cumpatati, ne este rusine a o spune, multi dintre voi o cunoasteti, ai simtiti lipsa, rugati-va pentru ea, pentru familia ei, sa aiba puterea sa treaca peste orice apasare ce-i tulbura cursul vietii si pentru ca am sa lipsesc o vreme indelungata, in noptile reci ale iernii, in zilele caduroase de vara, am sa-mi las umbra gandului sa patrunda spre chipurile voastre dragi, am sa le invalui cu miresmele placute ale campului drag mie si am sa vi le trimit spre sufletele voastre minunate.
Vorba poetului..."ce urma lasa soimii-n zbor?
   ce urma pestii-n apa lor?
   sa fi cat muntii de voinic,
   ori cat un pumn sa fi de mic,
   cararea mea si-a tuturor...e tot nimic!
Sa aveti parte de iubire!

Un ultim gand

2010-12-05T11:43:00.002+02:00

Am rasarit in blogosfera din ceata singuritatii, n-aveam cu cine sa schimb o vorba atunci cand dupa ore multe de munca te retragi... unde iti este cel mai drag, acasa.
Mi-am facut prieteni si dusmani, am inteles ca exista durere si suferinta in sufletele multora, ca nu sunt singur si ca spunandu-mi durerea ma eliberez chiar daca este dureros de grea.
Am inteles ca, pe langa munca, este nevoie de destindere, de comunicare...
Dorinta mea de iubire a ceea ce fac, ce vad si simt m-a facut sa fiu optimist, foarte optimist. Am investit zeci de mii de euro fara sa am o letcaie in buzunar pentru ca am crezut in forta mea fizica, mi-am cladit sperantele pe sanatatea mea si am gasit oameni ce mi-au citit forta sinceritatii mele, mi-au acordat credite fara a pune in gaj nimic, doar cuvantul meu("am dat doar 2 telefoane d-le Koller si mi-a fost de-ajuns..."Mda... si am primit 300.000.000 de lei, iar framantarea returnarii lor la timp o cunoasteti din postarea trecuta).
Eu va multumesc tuturor si imi cer iertare daca v-am jignit cu gandul...
Am renuntat la internet si romtelecom in favoarea altui credit, am socotit ca trebuie sa reduc cheltuielile si le-am redus exact de acolo de unde imi era cel mai drag sa n-o fac...
Nu ma consider un om sarac, chiar ai multumesc Domnului pentru tot ce am!...insa, nesimtirea celor carora le lucrez pamantul intrece orice inchipuire. Am respectat termenii contractuali dandu-le 1.000 kg porumb boabe/ha si tot nu au fost multumiti, au ridicat ochii la cer, li s-a parut greu sa depanuseze porumbul, sa ma primeasca cu remorcile pline in zilele de duminica si chiar sa-mi multumeasca. Invidia a fost si este cheia acestor manifestari josnice pentru realizarile mele, pentru faptul ca am facut totul din propria-mi sudoare fara sa accesez nici un leu de la nenorocitul de stat care mai nou nu incurajeaza cu nimic persoana fizica tocmai pentru a putea impozita totul...
In Romania, sa duci o rata lunara de 1.000 de euro este greu si zau ca n-am intarzaiat un minut in a ma achita de datorii si nici nu vreau sa cad in aceasta capcana. Pentru ca sunt hoatarat sa-i las pe toti cei ce au scuipat pe sudoarea fruntii mele si pentru ca realizez ca astfel, veniturile imi vor scadea, m-am vazut nevoit sa-mi strunesc orice placere ce-mi solicita scoaterea banului din buzunar, prin urmare, nu slabiciunea mea psihica ma face sa ma retrag, ci realitatea traiului zilnic ma face sa fiu ponderat...
Ca familist (sot si tata), am suferit, au existat perioade de pana la un an de zile cand nici macar de sarbatori, zile de nastere sau an nou n-am fost cautat...cu toate acestea, atunci cand femeia ce mi-a fost alaturi multi ani de viata a avut nevoie de ajutor, am ajutat-o din tot sufletul, am uitat de toate si am intins mana pentru ai inlatura lacrima de pe obraz...
S-a intamplat acum doua luni, am ajutat-o financiar incontinuare, insa, a ramas aceiasi. Eu stiu cine sunt, ce am facut pentru familie, pentru parintii sai, sunt un om cu picioarele pe Pamant, visez doar ce pot realiza...
Da, m-am plans in postarile mele fara sa-mi fie rusine, sinceritatea mea a fost poate clipa de haz pentru unii si de dispret pentru altii, mie mi-a facut bine...
Recunosc ca am fost vulnerabil, m-am atasat de persoane si suflete ce nu meritau atentia mea, am invatat insa sa ma privesc in oglinda si sa descopar realitatile ce mi se arata si sa intrezaresc ca faclia vietii are si-un apus.
Este tare greu sa te desparti de ceva drag, simti ca o aripa a vietii falfaie cu mare greutate si ca plutirea ta in acest univers devine greoaie...
Au ramas in suflet, asezate cu mangaiere draga, privirea chipului drag a acelora carora le-am trimis gandurile mele dragi, de apreciere ca mame, sotii si femei ce merita respectul de a fi curtate. Pentru ele, las genunchiul in tarana cu toata aprecierea si stima ce le-o port.
Multumirea mea este ca aici, am gasit suflete dragi, suflete, ce stiu sau nu, sa treaca peste golgota vietii, ce stiu spune ganduri bune si insufetitoare.
Voua, tuturor, va doresc din suflet sa aveti parte de sanatate, sa puteti duce cu zambetul pe buze crucea vietii, sa va bucurati cand verdele naturii invie dar si cand moare, pentru ca dupa somnul ei urmeaza un alt ciclu de viata.
Va imbratisez cu mare drag!
Sarbatori fericite!
La Multi Ani!

Este a doua oara...

2010-12-03T10:35:00.000+02:00

Uneori, tind sa cred ca...sunt ghinionist!
Nu am o plomba in gura dar, am masele lipsa si pentru ca, de cateva zile ma teroriza una dintre ele, am hotarat s-o scot, prin urmare, am plecat la Timisoara. Patru cabinete si tot atatea cu program de dupa masa, mi-a rasarit al 5-lea in cale, am intrat, o tanara doctorita, frumoasa, supla, de varsta fiicei mele mi-a promis ca mi-o scoate dupa ce termina lucrarea unui tanar aflat in cabinet...
"-Ce dinti frumosi si transparenti aveti, merita sa fie vazuta aceasta lucrare de studenti!...De ce o scoateti?"
"-Se clatina...si ma terorizeaza..." Fireste am ramas neclintit...
Bucuros ca am scapat de durere ma ridic si privesc spre cea care ma terorizase cateva zile, uimit, o intreb:
"-Pai este sanatoasa!!!"
"-Desigur, am s-o prezint ca, material de lucru(studiu) studentilor."
O batranica ce urma dupa mine asteptase afara sa nu ma auda cum tip...:))
"Stimata doamna, fiti fara grija, doamna doctor are o mana de aur, nu simtiti nimic..."
Nici n-am facut 50 de pasi si a inceput calvarul, dureri naprasnice m-au napadit creierul mic si intreg maxilarul cu pricina...Aveam multe facturi de achitat si lucruri de lamurit...la un moment dat, la finante, o functionara m-a rugat sa ma asez pe scaun, probabil aratam groaznic, a vrut sa cheme salvarea...
Am tras de timp vreo 5 ore prin oras, telefonul imi suna si nu raspundeam, intr-un tarziu, am intrat intr-o farmacie, mi-am luat nurofen pentru dureri si ajuns acasa l-am luat...am adormit cu capul pe perna fetitei mele...Dupa o ora m-am trezit, am plecat sa fac cumparaturi, fetita implineste astazi 26 de ani...
Eram in Practiker, afara tuna si fulgera, o grindina se caznea sa sparga acoperisul supermark...iar eu in pantofi cu gaurele...adhoc, am cumparat o pereche de...
Acasa, alte peripetii, in fine, pana la urma prietena fiicei mele ajunge cu bine iar fiica mea se plimba cu taxiul s-o caute...
Dupa ce am desfacut sampania la miezul noptii, am intrat in baie sa-mi privesc cavitatea bucala si, surpriza, tanara doctorita imi scosese alta masea, una buna.
Oare batranei i-a scos dintele bun sau rau?
Este a doua oara cand mi se intampla acelasi lucru...

Mi-as lasa sangele sa curga siroaie pentru tine...

2010-12-01T12:32:00.001+02:00

JUR!
Nu pot trece cu vederea peste aceasta zi, nu pot privi spre ziua de maine fara sa-mi aplec genunchiul spre tarana din care m-am nascut si-n care ma voi intoarce, nu pot sa-mi neg originile chiar daca in vene-mi curge sange de neamt pentru ca sufletu-mi rade cand vad romanul trudind pentru cinstirea istoriei acestui neam oropsit de soarta. Aici am invatat sa pretuiesc adierea frunzei, roadele pamantului, efortul semenilor mei, sa simt durerea si blandetea animalelor sa gust din sudoarea sarata a efortului, sa iubesc tot ce misca-n asta viata, sa imbrac haina militara si sa pretuiesc acest tricolor ce astazi imi flutura la poarta drept pretuire si respect pentru neam si tara.
Am jurat ca nu voi precupeti nici un efort pentru a-mi varsa sangele si a-mi da viata pentru tine tarisoara mea draga, ROMANIA!
Sa ne traiesti LA MULTI ANI !

Ma intorc cu gandul peste umarul trecutului

2010-11-12T21:21:00.000+02:00

si-mi vad copilaria cu cantecul ei nevinovat al saraciei petrecut prin colbul de praf al drumurilor ne-asfaltate cand inima-mi radea de fericire si sufletul trosnea a sanatate.
Anii au zburat precum frunza-n bataia vantului, visele au ramas cu dulceata implinirii lor si pe ici pe colo lucruri marunte presarate cu picuri de regrete pe care in alta viata am sa le ocolesc.
Privesc acest clip de viata, eram floarea implinita a eului meu, mi se deschideau drumuri de urmat, am ales o singura carare...
Au trecut anotimpurile facandu-mi planuri, am mangaiat iubirea cu tot sufletul, am iubit floarea vietii: femeia, pentru care am ramas vesnic sensibil. Cand o vad plangand, simt o lacrima a durerii in suflet, ai simt gingasia, ai adulmec finetea si o asez pe scara cea mai de pret a valorii lumesti. Ramane sufletului meu, ingerul implinirii mele si voi apune multumit cu chipul ei alaturi.
Pentru ca voi, in mare masura mi-ati citit gandurile, mi-ati alintat sufletul bantuit de durere, mi-ati umplut golul singuratatii aducandu-mi seninul de care aveam atata nevoie, meritati tot respectul si consideratia mea, pentru ceea ce sunteti: mame, sotii, prietene si ingerasi ai sufletelor ratacite.
Nu pot spune multumesc, ar fi prea sec, prefer sa va trimit pe aripa gandului imbratisarea draga a sufletului meu...
Intorc capul, privesc inainte si observ ca drumurile nu mai sunt aceleasi, nici ca numar si nici ca posibilitati de alegere, pana si visele sau imputinat...
In ultimele doua zile, am prins din nou zambetul drag al vietii, am impartit zambete si am cules roadele lor in egala masura, aducandu-mi aminte ca, greul vietii trece mai usor sub stralucirea lui.

Sfaturi pentru cei ce cultiva pamantul

2010-11-11T08:32:00.000+02:00

Nu folositi hibrizi de porumb noi chiar daca vi se ofera conditii avantajoase, ve-ti lua plasa sigur, este o metoda pe care o experimenteaza in vederea promovarii si incercarii diferitelor soiuri in diverse zone ale tarii pe seama noastra, una vedeti in albumele lor de promovare si alta se intampla in teren.
Folositi acele soiuri care au dat productivitate in anii trecuti chiar daca vi se spune ca sunt depasite si lasatii pe fraieri sa experimenteze pe propriul lor buzunar.
Cand intocmiti contractele de achizitie a pesticidelor in partida cu porumb, stabiliti in mod expres in acestea, ca umiditatea sa vi se calculeze la 17% pentru ca altfel, veti avea surpriza neplacuta sa va calculeze utilul la diferenta mare fata de fizic folosind procente de umiditate de pana la 14%, scazandu-va cantitati mari, de exemplu la o cantitate de 54.740 kg porumb cu umiditate de 18% la cantar(fizic), ve-ti ajunge la 52.419kg(util). Pretul de achizitie va fi aplicat la aceasta cantitate utila, INSA, vor aplica inca o smecherie, vor scadea si uscarea porumbului care in acest caz va ajunge la suma de 2.300 RON.
Cand semanati, nu aruncati etichetele, pastratile pe tot parcursul anului pana la maturizarea porumbului.
Daca in momentul in care leaga porumbul, atunci cand se formeaza boabele pe stiulete, observati spatii libere intre randurile de boabe(de ex. doua apropiate si un rand distantat), atunci va fi necesar sa va adresati producatorului, protectiei consumatorului si Ministerului Agriculturii pentru ca efectiv ati fost tepuiti.
Nu faceti asigurari pe culturile agricole pentru ca nu veti fi despagubiti decat atunci cand Guvernul Romaniei va decreta ca fiind calamitata si zona d-voastra, lucru ce se intampla indeosebi atunci cand sunt afectate culturile celor ce au influenta in politica romaneasca.
Stocati anul acesta productia de porumb pana in anul viitor pentru ca pretul va creste sigur.

Am reusit...

2010-11-10T20:20:00.003+02:00

sa-mi scot in mare parte recolta de pe camp, sa-mi achit absolut toate datoriile ce le aveam chiar daca am crapaturi in bataturile palmelor si multa dezamagire in suflet...
In Romania: cuvantul, demnitatea si siguranta increderii, nu exista, m-am lecuit si sunt hotarat sa renunt la acest zbucium, nu vreau sa particip la imbogatirea SAMSARILOR ce imbraca aceiasi haina cu parlamentarii cat si cu excrocii de ultima speta.
Ar trebui sa scriu o noapte intreaga prin cate am trecut si Doamne...multe au fost, doar hotararea mea si neincrederea in oameni m-au facut sa actionez rapid, in favoarea mea, pentru a ma putea tine de cuvant, pentru a ramane acelasi om demn.
Sufletu-mi varsa lacrimi de fericire si durere in egala masura...
Viata m-a facut sa nu mai am incredere in NIMENI, nici macar in cei apropiati mie odata, cred doar in vointa si putinta mea, in sufletul si inima-mi prigonite de atatea deziluzii.
In omul bun loveste salbaticia semenului sau, chiar si soarta-i este potrivnica uneori...
M-am nascut sa lupt in mocirla acestei vieti, sa cunosc lepre umane dar si suflete frumoase, am hotarat sa duc o viata linistita, sa scuip linistit in urma excrocilor si sa le strang mana cu sufletul, celor ce o merita.
Am renuntat la internet, la telefoane si la acele ganduri ce inca ma cred a fi tanar, imi doresc liniste sufleteasca deplina, vreau sa uit cum cei dragi mi-au scuipat venin in suflet, sa uit de mizeria umana construita-n jurul nostru...si toate, pentru a asculta in voie ciripitul vietii, atat cat imi mai este dat a trai...
Aici, din punctul magic al sufletului meu, asezat pe steaua vietii mele, va las tuturora, gand senin de bine, Dumnezeu fie milostiv cu voi!

Imi las sufletul sa pluteasca pe ramura gandului...

2010-10-25T23:52:00.003+03:00

si chiar de n-oi gasi cuvintele sa se rostogoleasca placut in sufletul trecatorului ce-si cauta un ragaz de-o schioapa si-un licar al placerii ce odinioara ai stralucea in casa, am sa dau vina pe oboseala si pe stresul ce m-apasa.
As canta multe necazuri, ce de altfel tuturora ni s-aduna, insa, stiu ca suntem satui de urletul lor si ca sufletul ne vrea o primenire...
Nu pot colinda printre ramurile gandurilor voastre, nu pot sa-mi spun offul ce m-apasa, am intrat in valtoarea ucigatoare a banului si zau ca nu ma imbogatesc dintr-o data...
Imi vine sa iau boata ciobanului, nelinistea saracului si toalele ce sa ma incalzeasca de relele lumii...
Descopar durerea din sufletul cainelui si ma gandesc cu amaraciune ca nu exista viata ce nu sufera si ca suferind...cladim in noi lacrimi de iubire.
Am sa mangai cu-o bucatica de lacrima ziua de maine, am sa cant dor de dragoste privind Cerul, imi voi incalzi sufletul la umbra unei raze de Soare, am sa ating Luna de dorul iubirii si-am sa va spun ori de cate ori Lucefarul ne surade...noapte buna!

A fi om ai lucru mare...

2010-10-17T17:29:00.000+03:00

N-am vreme nici de mine dar, ma aplec cu respect in fata acelora ce-si aduc aminte de mine, va multamesc, acelasi unchies Paul...

Ma opresc aici...

2010-09-09T11:08:00.000+03:00

O aventura in labirintul singuratatii mele, cautam ceva dar n-am gasit decat aceleasi vise pline de iluzii, aparent mi-au facut bine, insa, au intretinut acelasi foc mocnit al nelinistii mele.
Eu am ceva nepretuit in asta lume, statornicia in a iubi ce am, bun sau rau, este al meu juramant de-o viata, este legamantul pe care doar moartea mi-l poate sfarama. Ma bucur pentru ca, am ramas acelasi barbat pe care unele femei il au doar in vise si pe care altele nu-l stiu pretui.
Ma laud si nu-mi sta bine, va doresc totusi sa aveti langa voi un suflet...precum mine!
Nu fug de nimeni si nici copil nu sunt, responsabilitatile ce-mi revin ma fac sa fiu prudent si cu, capul pe umeri. Daca as claca, as lasa in urma mea un dezastru, in primul rand banii ce trebuie sa-i returnez pe termen scurt si lung, iar in al doilea rand realizarea proiectelor imediate si zau ca, nu ma apleaca acest lucru atata timp cat mai am sanatate-n mine.
Pentru a le duce in pace si liniste, imi doresc sa fiu singur...
Am inceput sa ma obisnuiesc cu aceasta singuratate, seara tarziu imi schimb asternuturile si-mi pun rufele la spalat, dimineata aspir si fac curat, iar restul zilei, ar trebui sa se compuna din doua pentru a termina tot ce am de facut.
La toate, pot adauga acea neliniste sufleteasca pe care o avem toti in mare masura dar...ne facem ca este bine.
A ramane in blogosfera in aceste conditii ar fi periculos si iresponsabil din partea mea, voi reveni cu mare drag probabil la iarna.
Am scris aceste randuri, din respect pentru voi.

AVE MARIA !

2010-09-08T19:24:00.003+03:00

LA MULTI ANI !!

Cand dangatul clopotului isi cheama suflarea, ma inclin in fata sulfetelor ce-i cheama aniversarea...cu respect, Paul

Chiar daca...

2010-08-27T01:45:00.009+03:00

Scriu si sterg, am sa-mi fac timp sa-mi trag sufletul, il simt obosit, am avut trei zile grele, ar trebui sa ma odihnesc, insa, vreau sa trec de ultima postare, am discutat, mai bine spus l-am ascultat pe tatal baietelului...
Ma intrebam, acolo-n camp, de ce voi ma vedeti cu alti ochi?

Am incercat sa-mi pun in balanta ce am bun si rau in mine, sa fiu cinstit si corect pentru o clipa.

...DOAR ATAT-vise. Restul...il stiti.

Este trecut de miezul noptii, aud simfonia greierasilor ce ajuta luna sa-si petreaca valul peste acele suflete ce se saruta.
p.s.
N-am sa mai pot intra pe net, peste 3 saptamani voi incepe recoltatul, intre timp, trebuie sa-mi pregatesc combina, patulele si multe lucruri ce se leaga intre ele. Trimit tuturor ce-mi treceti pragul, ganduri sincere de bine, sa fiti sanatosi ca sa le duceti pe toate si stelutele iubirii sa va-nconjoare!
Cu respect,

Unchiesul

Chipul tau...

2010-07-28T07:04:00.001+03:00

Obosit, alungat de drumuri, uitat de atatea priviri ce odinioara imi zambeau, m-am reintors spre acel loc pe care fiecare dintre noi si-l doreste numai al sau, numai pentru sine.

Aici, esti tu, orice rautate ramane la portile usii si chiar daca vrea sa patrunda, chipul tau...le alunga. Ma asez vorbind cu tine, iti spun ce dor mi-a fost si cat de mult te iubesc. Zambetul tau, ce se scurge precum viata, deschide lacrimi de dor, il mangai cu privirea si-l alint cu sufletul, al prind de mana si adorm plimbandu-ma cu el prin constelatia universului si astfel somnul... este purtat spre portile dragostei.

O raza de soare imi gadila genele patrunzand spre el, aureola creata mi te aduce in lumi de basm unde tu esti zana ce frumoasa. Te urc pe calul inaripat al iubirii purtandu-te spre inima mea.

Deschid ochii si chipul tau...imi surade!

Ganduri sub picuri multi de ploaie

2010-06-05T11:25:00.005+03:00

GANDEAM la acele valori umane ce odinioara erau repere de conduita in viata unui om si regret din suflet ca am ajuns la batranete sa constat ca nu exista, ca, au ramas in putine suflete.
Vorbe aruncate-n vant.

Nu este o caracteristica numai a politicieniilor, ci a devenit o practica de zi cu zi in relatiile dintre noi. Afirmam ceva, ca apoi, prin diverse mijloace, ne dezicem fara sa aducem o cat de mica argumentare a gestului, crezand ca astfel, este ceva firesc, normal. Apoi, avem pretentia sa fim respectati, sa ni se dea atentia cuvenita si constatam cu surprindere NEFIREASCA ca, cel ce ieri te respecta ca om, a disparut far'de urma, din cuibul ce-l vizita odinioara.
Ca om ce-am investit privesc la ce se-ntampla-n tara, nu-mi doresc instabilitate, nici alegeri anticipate, totul ar insemna sa ma afecteze direct, insa as dori ca acesti oameni in care am investit incredere sa recunoasca ca nu pot face ce au promis si sa-i lase sa conduca pe acei ce stiu ca pot asigura un trai decent doamnei ce-mi intinde patrunjelul spre vanzare la iesire din supermarket, batranei ce cu lacrimi in ochi imi arata buchetelul de flori, acelui om ce-i rusine sa-ntinda inca mana, a tanarului ce-si vrea un sfarsit de saptamana petrecut alaturi de iubita draga, a tuturor ce visam un trai decent, de bun simt.
Ploua intr-una si ma gandesc la toata munca ce-am depus-o, as vrea sa cred ca n-a fost in zadar, as vrea sa-L rog sa o opreasca, insa las sa se implineasca vrerea Sa. Imi dau seama de importanta a tot ce a creat si de aceea ma bucur pentru tot ce primesc indiferent cand si cum. Palmele ne desteapta, ne fac sa vedem unde-am gresit, ne readuc pe cararile vietii si ne dau imboldul de a lupta-ncontinuare.
Razele soarelui de dimineta mi-au redat speranta si increderea in ciclul normal si firesc al vietii, mi-au dat hrana pentru suflet, pentru a iubi si intelege menirea mea ca om in acest frumos univers.

Ploua...cu picuri de iubire!

2010-05-17T10:20:00.005+03:00

N-as fi vrut sa-i privesc ritmul sacadat ale unei ploi tarzi de toamna cand la gura sobei aruncat pe covorul matasos al dragostei te lasi pierdut in lumea viselor sarutand frumosul chip ce-n permanenta ti se arata.
Avem puterea sa iubim cand ploua chiar daca cenusiul de afara intuneca privirea, avem indrazneala sa speram in iubire cand soarele straluce pana spre cotloanele ascunse ale sufletului. Astazi, am revazut un clip facut in campul plin de maci al lanurilor implinite de grau, l-am mangaiat cu privirea parandu-mi-se a fi un inger trimis pe pamant intruchipand iubirea, tot trupul sau emana dorinta de iubire, de mangaiere, de atingere si daruire de implinita dragoste, chiar daca in strafundurile lui intrezaresti tristete, dorinta-i de iubire iti fredoneaza cantul sublim de dragoste.
Parasesc aceasta pagina a unei zile de vara, in care nu gresesc spunand ca, Dumnezeu prin bunatatea Sa ne daruieste clipe unice in viata, sa iubim frumosul si sa-i dorim atingerea.
Merita pe deplin respectul iubirii oricarui trubadur al acestui univers ce pretuieste pana-n strafunduri...dragostea!

Floarea am primt-o de la o prietena draga, se numeste floarea pasiunii(passiflora)ti-o daruiesc la randu-mi tie, floare rara ce intruchipezi ingerul ce-ti aduce iubirea!

Ce lectii dati domnule SURUPACEANU ?

2010-03-25T11:26:00.000+02:00

In aparitiile voastre la Realitatea tv vorbiti despre cinste si corectitudine(printre altele), de efortul pe care Guvernul Romaniei ar trebui sa-l faca pentru ajutarea celor ce muncesc in agricultura si tot felul de bla, bla-uri pe care ar trebui sa le inghita prostimea, adica eu si altii.
Eu va cunosc deja putinta de a insela oameni, puterea exemplului voastru este una josnica, ce nu face cinste unui parlamentar roman. Nu stiu de ce ma mai mira acest lucru cand vad ce se intampla in partidul d-voastra in care se pare ca v-ati adunat o sleata de profitori, presa si lumea buna numindu-va sarlatani si excroci ale caror tentacule se ramifica la cele mai inalte nivele de conducere ale statului. Oare de ce ar trebui sa tac tocmai eu, cetatean al acestei tari care pe propria-mi piele m-am convins ca inselati oamenii de buna credinta.
Conduceti nu numai S.C. Euromaster Invest srl prin interpusi, ci si alta firma(probabil mai multe), mi-ati dovedit acest lucru facandu-mi factura pro-forma pentru tractor chiar daca legea nu va permite acest lucru. Zambesc, am uitat ca sunteti mai presus decat legea, cel putin acest lucru doriti sa-l aratati.
Va reamintesc ca:
1.-Tractorul trebuia livrat cu bara de tractiune dintre tirantii laterali, lucru pe care nu l-ati facut incercand sa mi-o vindeti ulterior la pretul de 240 lei.
Va promit ca am sa va dovedesc prin acte ca ati incercat sa ma inselati.
2.-Vazand ca solicit filtre de rezerva(motorina si ulei), precum si curelele de transmisie, v-ati gandit ca este mult mai usor sa le sustrageti din lada de accesorii livrata de producator gratuit, incercand sa mi le revindeti la preturi exorbitante. In prima faza recunosc ca am "muscat" momeala deoarece ridicam tractorul si banii v-au fost virati in cont, insa, va reamintesc ca si atunci ati incercat sa ma fraieriti. Din tot ce am comandat va lipsea filtrul de ulei de motor care era totusi facturat. Era cat pe ce sa-l platesc crezandu-va oamenii de buna credinta ca mi-l vor aduce la prima verificare obligatorie a tractorului(prevazuta in contractul semnat de catre subsemnatii), lucru ce nu s-a mai intamplat. Ati avut tupeul sa spuneti ca mi l-ati dat si ca nu am avut bani sa vi-l platesc si ca v-as fi dator cu aceasta suma. Uitati insa, ca in ultimul moment am solicitat eliberarea unei chitante pentru suma platita pentru piesele ce le aveati din comanda solicitata de catre mine. Zau ca-mi este greata cand vad cu ce om mi-a fost dat a face afaceri.
Lucrurile nu se vor opri aici, sunt dispus sa lupt cu tupeul si nesimtirea voastra chiar daca nu voi castiga datorita imunitatii ce o aveti, insa imi doresc din suflet ca alti fraieri sa nu va cada in capcana.
Un lucru este cert, va lipseste BUNUL SIMT si mana ce v-am strans-o odata, este a unui individ ce nu merita respectul nimanui.

MUGUREL SURUPACEANU

2010-02-27T22:44:00.004+02:00

"Delatorul rosu a bagat trei oameni la parnaie"

Un smecher sau escroc!?... deputat PSD de Gorj in Parlamentul Romaniei.
Il vad foarte des aparand in ultimele zile pe posturile televiziunilor Realitatea si Antena 3 comentand exodul unor membrii PSD din partid a caror probitate morala este neindoielnica pentru mine, el insa imi provoaca multa sila, il consider un sarlatan, promit sa revin asupra-mi propriului comentariu referitor la acest personaj ce-mi provoaca multa lehamite...
Preiau mai intai acest articol despre el dupa care am sa revin la firma EUROMASTER condusa faptic de catre acest individ, iar scriptic de catre alta persoana.

Mugurel Surupăceanu, candidatul pe care PSD Gorj vrea să trimită în Parlamentul României este un personaj extrem de dubios prin prisma anturajului, afacerilor penale cu bani publici pe care le-a derulat de-a lungul timpului şi „relaţiilor” sale în diferite sfere de influenţă din judeţ.
Surupăceanu a băgat deja doi oameni în puşcărie, al treilea, un fost primar, acum în vârstă de 75 de ani, plăteşte, încă, din pensie pentru afacerile păguboase tolerate firmelor „afaceristului” social democrat, iar directorul CE Turceni Dumitru Cristea a fost arestat, miercuri, din cauza afacerilor cu Surupăceanu .
Penalul Surupăceanu are şi deja două dosare în carcetare la DNA şi e disperat să capete imunitate parlamentară altfel, riscând să înfunde puşcăria pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.
Claudiu Matei
claudiu.matei @scandaldegorj.ro
Surupăceanu are o nouă victimă în arest
Fostul director general al Complexului Energetic Turceni, Dumitru Cristea, a fost arestat preventiv, în baza unui mandat emis pe numele său pentru 29 de zile de o instanţă a Judecătoriei Târgu Jiu, pentru abuz în serviciu, s-a predat Poliţiei în cursul serii de miercuri.
Dumitru Cristea este o altă victimă a afacerilor penale derulate de Mugurel Surupăceanu.
Direcţia Naţională Anticorupţie, prin Biroul Teritorial Târgu Jiu, a solicitat arestarea fostului director general în cadrul unei anchete care vizează mai multe persoane cu funcţii de conducere din cadrul CE Turceni, dar şi pe Surupăceanu, artizanul şmenului de 8 miliarde.
Dezbaterile de la Judecătoria Târgu Jiu privind arestarea preventivă a fostului director general al Complexului Energetic Turceni au început, miercuri, la ora 11.00, iar după aproximativ trei ore judecătorii din complet s-au retras pentru a delibera.
Magistraţii au avut nevoie de aproape patru ore pentru a decide în legătură cu emiterea unui mandat de arestare preventivă pentru 29 de zile pe numele lui Dumitru Cristea, în final luând decizia arestării preventive a acestuia.
Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din Târgu Jiu îl cercetează pe Cristea pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. Cristea este acuzat că, în cursul anului 2007, a dat dispoziţii angajaţilor din subordine să întocmească documente pentru cumpărarea, de la una din firmele lui Surupăceanu, unui “utilaj terasier pe şenile multifuncţional”, semnând documentaţia de achiziţie. DNA afirmă că actele ar fi fost făcute “cu încălcarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice”, pe motiv că utilajul “s-a dovedit a fi uzat şi, prin urmare, neutilizabil”.
Prejudiciul rezultat din această acţiune a lui Cristea, în valoare de 8 miliarde de lei vechi de lei, ar fi constituit, de fapt, un avantaj material pentru două firme: Voron Trans SRL din Mediaş şi Tutto Mobili SRL din Târgu Mureş, ultima dintre ele, spun procurorii, fiind “controlată de învinuitul Surupăceanu Mugurel prin persoane interpuse”.
În urmă cu aproximativ zece zile, procurorii anticorupţie au instituit sechestrul asigurator pe o parte din averea lui Dumitru Cristea.
Urmează Surupăceanu
Potrivit legii nr. 521 din 24 noiembrie 2004 care a modificat şi completat pe cea privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, atât fostul director al CE Turceni, acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice, dar şi complicele Surupăceanu, riscă închisoare de la 3 la 15 ani.
Până acum Surupăceanu a scăpat de pârnaie deşi, multe afaceri derulate de firmele acestuia cu diferite instituţii au creat găuri uriaşe în bugetul public. De altfel, banii publici constituie, practic, principala sursă de îmbogăţire a lui Surupăceanu. Afacerile sale penale au debuta cu un mega tun, de peste 5 miliarde, la Primăria Cătunele. Primarul din acea vreme, Haralambie Viaşu, plăteşte şi acum câte 3 milioane lunar, din pensie, pentru recuperarea prejudiciului. Pentru recuperarea găurii de 600 de milioane de lei din bugetul public primăria i-a scos bătrânului, acum în vârstă de 75 de ani, casa la vânzare. Surupăceanu nu a trecut niciodată pe la bătrânul care s-a ales şi cu o condamnare de 6 luni de închisoare cu suspendare şi care trăieşte acum într-o sărăcie lucie.
O altă afacere a lui Surupăceanu, cu Intreprinderea de Drumuri şi Poduri Tg-Jiu, i-a adus directorului de atunci, Gheorghe Rodeanu, o condamnare, definitivă, de un an de închisoare cu executare.
Un alt tun de 8,7 miliarde de lei vechi l-a dat Surupăceanu, prin firma sa Eufrat SRL, la Romsilva, tot cu un buldotanc nefuncţional.
Probatoriul administrat în cauză de către procurorii DNA a arătat că utilajul a fost achiziţionat fără să se respecte legislaţia privind achiziţiile publice, a legii finanţele publice şi a legii controlului financiar preventiv propriu. Acest lucru a dus la cumpărarea unui produs inutil şi necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744%, paguba în dauna Regiei Naţionale a Pădurilor ridicându-se la 8.685.695.760 de lei vechi, sumă cu care Regia s-a constituit parte civilă în cauză.
Astfel, în vreme ce utilajul fusese introdus în ţară la preţul de 6.250 de dolari în urma aşa zisei licitaţii, RNP Romsilva a plătit pentru el suma de 294.330 de dolari. Suma de 8,7 de lei reprezintă avantaj patrimonial în folosul S.C. EUFRAT S.R.L din Târgu Jiu, societate administrată de Stanciu Bogdan Florin, trimis în judecată de către procurorii DNA, alături de mai mai mulţi directori ai RNP, dar în spatele căreia se află Surupăceanu.
Fără familie
Cu ce se poate lăuda Surupăceanu în faţa alegătorilor? Cu faptul că a băgat atâţia oameni în puşcărie pentru ca el să se îmbogăţească?
Despre Surupăceanu se poate spune că nu are scrupule. Pentru binele său calcă şi pe cadavre. Că are 40 de ani şi încă nu şi-a întemeiat o familie, dar a distrus căsniciile altora, ultima dintre acestea fiind a unei femei, Liliana Mihaela. Tânăra are doi copii din tot atâtea căsnicii ratate. Când era pe punctul de a se împăca cu unul dintre foştii soţi în viaţa ei a intervenit Mugurel Surupăceanu şi speranţa ca măcar unul din cei doi copii să-l aibă pe tatăl său alături a fost spulberată. Surupăceanu a amăgit-o că o ajută să-şi finalizeze studiile liceale şi o va angaja la cabinetul său parlamentar, în cazul în care va deveni deputat. Tânăra a muşcat repede momeala lui Surupăceanu, mai ales că acesta i-a promis că o să-i deschidă şi o afacere, iar Liliana s-a abandonat în braţele sale în speranţa că va putea mai uşor să-şi întreţină copiii şi să plătească chiria apartamentului în care locuieşte împreună cu aceştia.
SURSA: ScandalDeGorj

Surupăceanu, uitat de către DNA
La un an de la declanşarea scandalului penal
Un an s-a scurs de când fostul director general al Complexului Energetic Turceni, Dumitru Cristea, acuzat de abuz în serviciu, a fost eliberat după o săptămână petrecută în arestul IPJ Gorj. Dosarul în care acesta şi deputatul PSD Mugurel Surupăceanu au fost trimişi în judecată se află de şapte luni pe rolul Curţii Supreme de Casaţie şi Justiţie.
Între timp, deputatul penal, acuzat de comiterea infracţiunilor de spălare a banilor şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, s-a reorientat în afaceri şi speră într-o nouă conjunctură politică care să-I fie favorabilă pentru a scăpa de cel de-al doilea dosar penal care bate pasul pe loc la DNA Tg-Jiu de aproape un an de zile.
Claudiu Matei
claudiu.mate i@scandaldegorj.ro
În urmă cu un an de zile, Dumitru Cristea, fostul director al CE Turceni, beneficia de “bunăvoinţa” magistraţilor şi părăsea arestul IPJ Gorj, după o săptămână de zile. În aceeaşi perioadă, partenerul cu care făcuse afacerile penale îşi savura victoria în alegeri şi aştepta să-i fie validat mandatul de parlamentar. Recent, fostul director, tot prin “bunăvoinţa” magistraţilor, a câştigat dreptul de a primi 1,5 miliarde de lei vechi primă pentru activitatea prestată ca director până în noiembrie anul trecut, după ce mai primise una identică pentru activitatea din 2007. Cu alte cuvinte, Cristea a primit 3 miliarde de lei vechi primă pentru cei doi ani cât timp a fost director al CE Turceni, exact perioada în care a girat tunurile de peste 25 de miliarde ale lui Surupăceanu.
Fostul director susţinut de PNL la conducerea CE Turceni ar fi trebuit, în primul rând, să fi fost premiat de partenerul de şmenuri Surupăceanu, deoarece cifra de afaceri a firmelor controlate de acesta a crescut considerabil în acea perioadă.
Tutto Mobili SRL, cea care a primit aproape 6 miliarde din afacerea penală cu buldotancul achiziţionat de CE Turceni şi alte 3,5 miliarde din două contracte pentru furnizare de mobilier aceleiaşi unităţi economice, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 38,6 miliarde de lei vechi şi un profit net de 1,8 miliarde. Firma o are ca asociat unic pe Delia Georgiana Cambrea, sora lui Surupăceanu, iar administrator este Dănuţ Filipescu, un apropiat al acestuia. Societatea a donat PSD, pe 27 noiembrie anul trecut, cu trei zile înaintea alegerilor parlamentare, 420 de milioane de lei vechi.
Cealaltă firmă care a făcut afaceri cu CE Turceni, Uniflex SRL, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 13 miliarde, adică exact valoarea contractelor cu complexul şi un profit de 1,4 miliarde. Între timp, societatea şi-a schimbat denumirea în Euromaster Invest SRL, administrator fiind acelaşi apropiat al lui Surupăceanu, Dănuţ Filipescu, şi se ocupă acum cu importul de tractoare.
Aceiasi sursa.
Fiind unul dintre cei ce a cumparat tractoare, va asigur ca Euromaster Invest SRL este condusa de Surupaceanu, iar Danut Filipescu este doar un interpus. La Tg.-Jiu, 4 persoane am fost cand am batut palma(cum se spune) cu acest individ.

NU CUMPARATI DE LA "EUROMASTER S.R.L." TG.-JIU

2010-02-21T15:41:00.001+02:00

Uneori, ma intreb de ce mi se intampla doar mie! La prima vedere as crede ca sunt ghinionist, sau luat de fraier si totusi dupa ce l-am vazut la tv. pe dumnealui, deputat in forul Legislativ al Romaniei mi-a venit greata, lehamite vazand ca, tocmai el a venit cu-n proiect legislativ de toata frumusetea ce se vrea a impozita pe cei bogati.
M-as intreba daca ar avea tupeul sa dea ochi cu mine si va asgur ca ar face-o cu atata nonsalanta incat ar spune ca eu sunt escrocul si dumnealui pagubitul.
Este vorba despre tractorul cumparat de la aceasta firma in toamna trecuta.
Am tatonat mult terenul pana sa-l cumpar.
M-au aburit pur si simplu prin informatiile din pagina web a firmei.
In primul rand ca este inmatriculabil, un lucru adevarat pentru ca acelasi tractor este posibil a fi inmatriculat dar de catre alt operator din Craiova, acestia doar te aburesc pana-l achiti asa cum am facut-o eu de altfel.
La inceput mi-au spus ca este un pret promotional pana in 30 septembrie dupa care, acest pret se va modifica (18.500 Euro). Le-am cerut o factura pro-forma, factura facuta pe denumirea altei firme. Cu o seara inainte de a merge sa le achit tractorul, am intrat din nou pe pagina web a firmei si surpriza, tractorul era la pretul de 17.255 Euro. Era foarte tarziu(22:45), cu toate acestea, am vorbit rapid cu prietenul fiicei mele rugandu-l sa ceara prin mail oferta de pret pentru acelasi tractor, aratandu-le ca este interesat in a-l cumpara. In aceiasi noapte, baiatul primeste oferta la 17.255 Euro. A doua zi dimineata, cand eram in drum spre ei, am pus-o pe sotie sa-i sune spunandu-le ca este interesata de acest tractor si ca doreste sa stie la ce pret se comercializeaza, fireste ca i s-a comunicat 17.255 Euro. Eram mahnit ce fraier puteam fi. Ajungand la Tg. Jiu, m-am intalnit cu cei doi angajati ai firmei care insa nu puteau hotara luarea deciziei in fixarea pretului. Pana am servit o cafea a venit "seful", sef despre care nu stiam ca este deputat si care de altfel nu apare in nici un act incheiat cu aceasta firma, apare un nume de femeie dintr-o localitate din judet pe care de altfel nu am intalnit-o nici o data in cursul tranzactiei facute.
Acest individ, pentru ca nu merita sa fie numit altfel, vazand ca-i pun pe tapet preturile pe care le practica pe seitul oficial si telefonic, a inceput sa zambeasca spunandu-mi ca intr-adevar acest pret este valabil doar pana in 30 septembrie 09 dupa care va fi modificat mult mai in sus (trebuie sa va spun totusi ca dilerul de la Craiova vindea aceleasi tractoare la 23.600 Euro) si ca, daca voi achita acesti bani pana la aceasta data, il voi putea achizitiona la acelasi pret(mai aveam la dispozitie 5 zile). Am incheiat un contract la mare risc avand in vedere ca banii urmau sa se deruleze printr-un credit bancar si ca eu trebuia sa achit ches 1.000 euro, bani ce-i pierdeam daca nu achitam suma pana-n 5 oct.. Cred ca stiti modul in care bancile te trateaza. M-am miscat enorm de repede, am fost atent cu toata lumea ce lucra la cartea funciara si notariat si va rog sa ma credeti ca, singurul loc unde nu am oferit nimica spre a fi ajutat a fost banca. Am dat numai de tineri, au fost foarte amabili in a ma ajuta si pentru ca era intr-o vineri( 2 oct.09) inainte cu 2 minute de ora 12, mi-au facut ordinul de plata, chiar daca nu aveam actele semnate, numai pentru a le intra in contul acestor nemernici banii.
Deci, a doua zi am plecat dupa tractor.
Lada de accesorii era desigilata si pentru ca eu le cerusem filtre de motorina si ulei sa-mi vanda, precum si curele de transmisie( nu stiam ca producatorul le trimite gratuit odata cu livrarea tractorului) acesti olteni smecheri le-au sustras si mi le-au revandut. In acelasi timp, pentru bara de tractiune dintre tirantii laterali ce este livrata odata cu tractorul, mi-au cerut 240 ron(fireste ca, nu am vrut s-o cumpar cerandu-le sa mi-o livreze, lucru ce nu s-a intamplat).
Protectia consumatorului imi reproseaza de ce am semnat actele. Zambesc, oare ce mai puteam face cand banii erau deja livrati in contul lor. Totusi, pentru faptul ca, ulterior aceasta firma a refuzat sa-mi faca reviziile tehnice obligatorii (primele doua erau gratuite) conform contractului incheiat, m-am adresat in scris celor ce trebuie sa vegheze la respectarea acestor reglementari intre client si comerciant. Nu stiam de ce...(revin, mi-a venit un musafir)

Imi doresc o oaza de liniste

2009-07-20T10:05:00.007+03:00

Am nevoie de linistea serii de pe muntele sufletului meu, pura si nealterata de dureriile vremii, tainica si placuta spre portile inimii, plina de farmec si iubire, plina de dor si cantec spre fericire.

Nu sunt capcaun, sunt suflet deschis. De patrunzi spre mine vei zari lacrima si zambet, putere si inger ce vegheaza ca harul meu si-al tau sa ne fie calauza spre implinire.

Glasul din-nauntrul meu zboara noaptea spre stele, se aseza pe Luna, isi ia ortac Luceafarul privind spre tine iar ziua il intareste, soarele-i daruieste caldura, pasarile-i canta dorul, frunza-i arata drumul iar Cerul deschide poarta spre tine!

Nu scriu poezii si nici poet nu sunt!

2009-07-17T02:07:00.009+03:00

Imi place in schimb sa le citesc, sa le deslusesc intelesuri, sa las sa-mi patrunda spre suflet cate ceva din frumusetea chipului ei...

Nu sunt orator desavarsit si nici nu ma consider destoinic in a ametii vorbele spre placul inimii, sunt doar un OM, rau...dar si bun, traiesc precum ceilalti, hranindu-ma cu iluzii, incercand sa-mi spun ca viata-mi surade si ca dincolo de greutatile zilnice ce-mi apasa pe umeri, trebuie sa raman calm, sa fiu acel stalp al casei, de care multi si multe se leaga.

Daca mor maine, totul se duce de rapa, animalele vor fi primele vaduvite de ajutorul si grija mea, apoi sora ce abia-si mai trage duhul si care uneori se intreaba cat o mai duce.

Plantele, ar rezista doua zile, in fiecare dimineata si seara, pasesc cu grija printre ele sa le adap, urmeaza orataniile, pisiciile si cainii.

Stiti cu ce privire ma intampina dis de dimineata?

Nu o puteti intelege, nu aveti cum sa o pricepeti. Nu stiu si nu pot sa v-o redau, inchipuiti-va cum capetele lor...privesc spre tine pline de speranta ca....si pentru ele, incepe o noua zi si ca tu esti acela de care ele se agata. Nu pot sa le lovesc niciodata. Trec pe langa ele si-mi dau cu coada peste fata crezand ca doaboara vreo musca obraznica. Altele isi daruiesc clipe de tandrete, spalandu-si reciproc ochii, capul sau chiar dormind una pe cealalta. Cainii imi stau cuminti dupa o noapte de urlete si paza pe prispa casei si ma asteapta dand bucurosi din coada. Pasarile zboara spre mine inconjurandu-ma de parca ar vrea sa ma ridice spre ceruri.

Si toate animalele asteapta, acea mana...a mea ca sa le dea hrana.

L-am lasat, mai la urma, pe cel ce are-n mine cea mai mare speranta. Dumnezeu i-a dat zile si incredere ca poate sa traiasca si fara picioare. De doua zile ma astepta sa-l tund si sa-l bag in cada, sa-si spele transpiartia de-atata stat in casa. Observa ca sunt nervos si nu indraznea a spune;

"sa nu uiti Puiule, a ma tunde!"

Si am uitat, si am uitat multe a face!

Pentru ce ma intreb acum?

Ce razboi prostesc as duce, uitand ca, sunt un om de care depind...cam multe!

Am sa ma scol devreme, am sa le stau in preajma, am sa-mi fac de treaba prin ograda doar, doar le voi rezolva pe toate, asa cum eram eu odata!

Iar cand dorul imi vine a colinda cu vorba...ce ma incalta spre acele carari dorite inimii mele, am sa las de v-o place, un grai sarac si dulce, drept chezasie a trecerii mele intru cinstirea binemeritata a gazdei.

Si luati aminte la ce vazura-ti, la ce auzira-ti...ca doar din fapte se face lege, din iertare ajungi sa fi om si din iubire te ridici spre ceruri!

Minulescu, vesnic despre iubire!

2009-06-21T03:03:00.006+03:00

Citind versurile lui Minulescu, gandurile-mi zboara aiurea.
Alatur comentariul meu:

Chiar daca ma minti...
e suficient sa ma iubesti odata,
si trupul meu iti va ramane vesnic ...spre rasplata!
Sufletul?...distrus de fericire!!

iar acum, va trimit acolo unde versurile mi-au inodat gandul:

TARTORAS: VINERI - POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

"Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…

Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

...........................................

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zorï!"

Cuvant de incheiere...

2009-06-18T02:04:00.001+03:00

Se pare ca ultima mea postare s-a transformat voit intr-o dezbatere despre problemele familiale ale subsemnatului, evitandu-se problemele care ne framanata in mare masura pe toti.

Cand am abordat acest subiect, eram deja documentat cu exemplificari concrete din viata multora din blogosfera. Eu nu pot sa le nominalizez, pot doar sa va asigur ca exista din belsug si anume:

Adresa email despre care sotul/sotia nu stie nimic.

Prietenie in virtual ne destainuita partenerului de viata.

Interzicerea dreptului de a comenta pe anumite bloguri cu amenintari clare de stergere a blogului, in fond interzicerea dreptului de comunicare.

Am gasit multa lume nefericita tocmai datorita celui in care trebuie sa aiba deplina incredere, celui caruia ar trebui sa-i spuna totul si caruia nu poate sa-si mai deschida sufletul.

Culmea, ajungi sa-l usurezi de povara nefericirii(sufletul), in fata unui necunoscut, in fata unei umbre nevazute care insa, isi apleaca urechea sa te asculte si este suficient. Nu acelasi lucru este cand te duci in fata soacrei sau socrului sau chiar in fata parintilor care nu mai sunt.

Omul de langa tine il cunosti in timp, el este o necunoscuta pana la apusul vietii.

Pledez pentru incredere reciproca intr-o casnicie DAR, dragii mei, sinceritatea cuplului nu poate fi PURA, ea trebuie desigur sa existe, insa, in mici detalii, aparent ne esentiale dar, covarsitoare, trebuie sa nu existe tocmai pentru buna functionare a mariajului.

Faceti un exercitiu de meditatie la cele expuse mai sus si va asigur ca-mi dati dreptate: nu poate exista sinceritate 100%, pentru ca ea se poate intoarce impotriva ta!

Din pacate, viata mi-a demostrat-o spre apusul ei!

Nu mi-am ascuns nr. de telefon, sms-urile primite, folderele din comp., fotografiile primite prin email, cuvintele adresate catre un prieten sau prietena ce mi-a devenit confident/a si cate si mai cate... pentru ca stiam ca nu am de ce sa le ascund, pana cand, intr-o noapte, curiozitatea a avut ochi sa vada.

Reamintesc ce m-a invatat un lector-colonel in Academia militara "Paule, la sosire in gara, sa ai intodeauna pregatita o fisa...telefoneaza acasa pentru a ti se pregati masa si baia" Stia el ce stia!

Asa ca trageti concluziile pentru voi, deoarece eu le-am tras pe propria-mi piele,restul... FICTIUNE!!

A fi sincer, este daunator unui cuplu?

2009-06-17T13:20:00.003+03:00

Experienta vietii imi spune ca DA. Orice argument al vostru impotriva, m-ar pune mult pe ganduri si cred ca exista contra-argument.

Tinerele cupluri, vor fi acelea care vor pleda impotriva a ceea ce spun si poate nu numai. Nu stiu de ce am astazi un chef nebun sa ma iau la tranta cu orice si oricine.

V-am ascultat pe multi si in acelasi timp mi-ati citit gandurile. De la bun inceput v-am spus ca blogul imi este citit si de sotie. Pe mine sincer nu m-a deranjat si nu ma derajeaza cu toate ca au fost discutii pe aceasta tema. Imi statea pe limba, de oarece vreme, sa vorbesc despre asta, de curand, mi-am dat seama ca unele bloguri sunt citite de soti/sotii in miez de noapte... pentru a descoperi ce?

Zambesc...probabil pentru a vedea cum te adresezi unui prieten virtual drag/a, te-mbratisez, pupici, cu drag, te astept la o cafea fierbinte patrunsa de dorul iubirii, ma faci fericit pentru o clipa, hai la o plimbare peintre salcamii-n floriti s.a.m.d. ... si apoi, "seful" iti spune:

"Aha, ti-ai gasit pe una/unul!"

"Wou, ai scri si poezii!"

"Va dati intalnire!"

"Ce nemernic!"

Dupa care, ba te mai si ameninta ca-ti sterge blogul, DACA, te mai prinde ca vei comenta la x xau y ( ca de, este barbat in casa, are muschi la creier) .

Fiind om cu bun simt, te vezi nevoit sa-i comunici acest lucru aflandu-te in imposibilitatea de a mai comenta.

Oare, de ce vrem sa stirbim personalitatea celui de langa noi, libertatea de exprimare si gandire, EUL ce trebuie sa dainuie ca valoare intriseca a unui individ? De ce suntem mojici si refuzam a gandi m-ai departe?

Oare ce s-ar intampla daca si invers ar trebui sa functioneze restrictia si libertatea?

Hm, vei raspunde ca, "eu n-am blog"," eu nu am nevoie de asa ceva."

Este oare o eliberare pe care o cautam ca urmare a greutatilor vietii zilnice ce ne apasa pe umeri?

Cati au curajul sa-ti spuna daca vor primii email de la sot sotie prin care acesta/aceasta te terfeleste precum la usa codrului facandu-te curvar, tarfa etc?

Cred ca nici unul nu-si doreste asa ceva, spunand la mine in familie exista o armonie deplina: "sa-si spele rufele singur!"

Prin urmare, nu cred ca exista cineva care sa spuna totul omului de langa el, "ceva", trebuie sa-i ascunzi, pentru ca ori da in boala geloziei, ori iti interzice dreptul de a te exprima, ori nu te va mai lasa sa faci aceleasi vizite, ori interdictia de a mai cumpara sau cheltui, sau, in cel mai rau caz... divortul.

Cunosc deja cazuri si nu ma sfiiesc a spune ca ma aflu in aceiasi caldare.

Aparent vorbind cu ei pe blog, iti da impresia ca, totul este Ok!

Minciuna!

Celalalt patener de viata habar nu are si bine face as spune, rar sunt acei ce pot intelege aceasta nevoie de comunicare, de destainuire, de usurare pe care simti a o face, de a culege informatii, experiente de viata si de a uita ca, nu toate sunt roz precum vrem sa para.

Viata nu le surade tuturor si chiar daca-ti surade, poate fi ceva efemer, trecator, bumerangul aruncat in vazduh se intoarce dar, poate culege in zborul sau multe necunoscute.

Cei ce doriti sa nu va faceti public parerea scrieti-mi, stiu sa tac!

paulkollernic@yahoo.com

Roata vietii

2009-06-11T11:55:00.005+03:00

Mi-am pierdut ani destui ai vietii constatand ca: ce oferi, aceea primesti.

Mai devreme sau mai tarziu vor poposi toate in ograda ta.

Daca totusi "fentezi" aceasta roata, sa fi sigur ca ,vreodata, vor apasa pe umerii pruncilor tai.

Oferi rau, vei primi amaraciune.

Oferi bine, viata iti va surade.

Promiti, desertaciuni vei culege.

Nu ti mana intinsa pana la capat, dispret vei gasi.

Ai fost gelos, gelozia te va frange.

Nici unul dintre noi nu stapanim lumea, in acelasi pamant v-om merge, degeaba pe cruce iti va scrie Imparat, viermii la fel vor suge hoitul desfatandu-se.

SA NU UITAM ASTA!

Uneori,... viata, nu-ti surade !

2009-06-06T11:50:00.001+03:00

Ei da, pot spune fara sa gresesc, ca nu-mi surade de loc, totul imi pare cenusiu si sunt convins ca nu numai mie.

Nu cred ca, numai eu am dreptate, sunt convins ca are dreptate si ea, INSA, totul a ajuns la un impas in care am inceput sa ne aruncam cuvinte grele, sa negam cu inversunare tot ce-a fost frumos si sa cautam motive pentru acel pas pe care rareori in viata ni-l dorim.

M-am saturat!!... este cuvantul pe care-mi vine sa-l rostesc in gura mare, acolo, in mijlocul strazii. Fiecare zi este un calvar, fiecare zi inseamna durere, repros si negare a tot ce-a fost frumos si bun.

De aici tacerea mea, as dori sa nu comentati. Nu sufar numai eu , sufera si cea care mi-a fost alaturi, iar vina as imparti-o in doua, in mod egal.

Am impartit cu voi, o parte din viata mea, mi-am deschis sufletul pentru ca am simtit nevoia sa o fac, sunt prea vulnerabil si de aceea ma voi retrage pana cand voi lamuri cenusiul ce-mi apasa inima.

Va imbratisez,

Paul

Daca "Luna ne iubeste", noi de ce n-am iubi?

2009-05-26T15:54:00.006+03:00

Mi-au mangaiat atat de placut dorintele sufletului incat am simtit ca trupul nu mai poate fi incatusat, asa ca am lasat lacatul deschis dorintei...si-am lasat-o sa-si faca de cap hranindu-ma cu fiecare vers in parte scris atat de frumos:

Somnul a plecat,
Luna s-a scăldat,
Mi-am imaginat
Cum e pe-nserat.

Nu vă dau detalii
Despre cum trec anii,
Ici sub clar de lună
Despre-o dragoste nebună

Mi-as lasa trupul purtat in betia frumoasa a dragostei si o sa-i soptesc printre pletele-i ce-mi sterg obrazul ca-mi doresc aceasta noapte mangaiata de privirea lunii...vesnica, apoi ma las patruns cu toata fiinta in agancul ei, ramanand inclestat cat pentru...o viata!

Luna ne iubeşte,
Pe coada de peşte
Ea s-a aşezat
Şi-şi face de cap.

O să-ntrebi acum,
Noi suntem nebuni?
Ne iubim cu foc
Sub ramuri de soc.

Mâna ta coboară
Pe trupu-mi de ceară,
Care se topeşte
De dor, nebuneşte.

Versul... mi-a magaiat trupul de dorinta, fiecare cuvant mi-a rascolit unghierele ce pareau apuse ale dragostei, nervii molateci, ascunsi spre dorinta de odihna, au tresarit din nesimtirea incatusata...simtindu-ti adierea vantului iubirii ce mi te-asterne, Luna, frumos si tainic la pieptu-mi dornic de-ati cuprinde inima. S-apoi, ma voi lasa purtat de buzele-mi fierbinti spre sanii tai ce tainic ma cuprind, lasand binecuvantarea Lunii peste trupurile-n clestate de nebunia dragostei ce-mi sopteste"Iubeste-ma, cat se poate!"
Ori de cate ori recitesc aceste ganduri,inima imi tresalta dorinte nebanuite, spre acel trup ce se frange de mangaierea bratelor mele ce cuprind intr-o clipita vrerea trupeasca de-a contopi suflet pe suflet intr-un singur trup, voind parca pan'la moarte tot sa ma infrupt!

Mâna ta cerească,
Pare să trezească
Tot ce mi-am dorit
Ieri, la asfinţit.

Te uiţi către mine
Şi aud suspine,
Suspine de dor,
Pe-un nor călător.

Nor ce-a dezbrăcat,
Luna pe-nserat.
Şi s-a aşezat
Pe al apei pat.

Strâns mă ţii la piept,
Nu vrei să te pierd.
Trupul meu se frânge,
Noaptea se incinge.

Şi respiră de plăcere,
Nu simte nicio durere,
Te doreşte mai aproape
Iubeşte-mă, cât se poate!

Cum poti tine-n frau dragostea nebuna de dorinta de-a iubi si a fi iubit mangaindu-le cu privirea?

"Noi suntem nebuni
Ne iubim cu foc..."
si peste toata nebunia acestei dorinte, astern pat moale...FLORI DE SALCAM lasandu-ma purtat de mireasma florilor asezate-n ciorchini ce ne impingeau trupurile de la spate spre extazul placerii atat de mult visate pana cand, TU, vei "respira de placere", fara sa simti..."nici o durere".
Aceste au fost trairi ce m-au cuprins citind gandul transpus in vers, frumos si placut de catre Geanina Codita!

Multumesc!

Ma saturasem...(IV)

2009-05-17T03:00:00.001+03:00

Au privit lung poza din diploma de absolvent, apoi m-au poftit sa sed pe scaun, mi-au dat un pahar cu apa si m-au rugat sa le arat pe unde am trecut. Au ramas surprinsi cum de nu m-au vazut. In timp ce telefonau la Chestura m-au intrebat daca sunt securist. Le-am daruit binoclul si pumnalul facandu-le semn ca nu mai am nevoie de ele. Au dat mana cu mine si m-au poftit in masina fara sa-mi spuna nimic. Au ridicat bariera spre Iugoslavia si am plecat. Gandurile mele zburau aiurea. Ofiterul ma privea, a zambit, a tras de volan stanga si a intrat pe cealalta banda a Punctului de trecere in Italia. Nu a mai oprit, m-a dus direct la "Cestura". Am dat toate actele si am asteptat. Un ofiter stia romaneste. Intr-un tarziu m-a intrebat "Esti casatorit?" i-am raspuns da. Mi-a inapoiat actele si mi-a inmanat un"Bilet de subsistenta" precum si un bilet de tren(foaie de parcurs) spunandu-mi ca, in termen de 10 zile, sunt obligat sa ma prezint la ROMA via Opucina...in caz contrar, se vor declansa procedurile de urmarire pentru incalcarea frontierei de Stat. Apoi...am ajuns pe malul Marii Adriatice, am desfacut acea plasa ce mi-a tinut tovarasie de drum si in timp ce vedeam un vapor sub pavilion romanesc ancorat la chei, am inceput sa mananc pe o bancuta din faramiturile ce se imprastiasera prin punga. M-am aplecat si am lasat mana sa colinde prin apa marii aruncandu-mi pe fata stropi ce-mi astamparau setea. Apoi, am inceput sa citesc actele ce trebuiau prezentate la Roma, am ramas inmarmurit, era un pasaj in care se spunea ca...trebuie sa fiu prezentat Oficiului Consular Roman pentru reintoarcerea in tara.

Am privit cerul si muntele ce se inalta arid si strain pentru mine, in punga mea... nu mai aveam nimic, m-am gandit la cei dragi de acasa si mi-am indreptat gandurile spre Austria. Mi-as fi dorit sa gasesc ceva de lucru, insa implica timp iar dinspre munti se zareau nori grei cenusii de iarna. Puteam rezista trei zile fara mancare, apa aveam din belsug din paraie. M-am ridicat hotarat. Stiam ce aveam de facut. Trebuia sa ma intorc inapoi pe aceiasi carare si cat mai repede, iarna batea la usa. Am urcat intr-un bus plin de copii, lasandu-ma dus pana la capat. Apoi, am refacut acelasi drum fara a ma apropia vizibil de punctul vamal. Am trecut linistit la pas domol in picioare, mergand alene, la 500 m de punctul de trecere, mizand pe faptul ca, din Italia, nici macar un nebun nu se intoarce in Iugoslavia.
In aceiasi benzinarie, am gasit un sarb ce mergea spre Ljubljana. M-a luat. Incepuse sa se inopteze iar norii, cerneau fulgi mari de zapada. Adormisem, simtisem bratul soferului cum ma zgaltaie. Ajunsesem. Am coborat. Numai ce plecase si se auzira scartaitul franelor unui camion. Oprise in dreptul meu. Se deschisese portiera si-am auzit graiul dulce romanesc
"Bai omule, unde palaria mea mergi pe negura asta? hai urca sus, te face ciuciulete, ce vanturi te-aduce prin Yugoslavia?"
Am ramas defect si ma intalnesc la Zagreb cu-n coleg ce-mi aduce piesa de schimb. De unde stiati ca sunt roman?
A ras...si iaca asa incepuram noi sa sporovaim de-ale soferiei. Il intrebam mai mult eu ca sa nu ma intrebe el. Apoi veni intrebarea :
"Dar cu cine lasasi camionul?"
A ramas ajutorul meu .
Gresala!!! m-a dibuit. Nu se mai foloseau doi soferi de vreo trei ani. A tras imediat pe dreapta:
"Incepusem sa-ti cred povestea dar pana nu-mi spui ce cauti p'aci nu mergi cu mine mai departe"!
I-am explicat totul. Nu m-a crezut. I-am aratat actele si i-am povestit de vasul romanesc din port. Si-a facut cruce. Nu-i venea sa creada ca cineva ajuns in Italia se mai intoarce in Yugoslavia. Pornind camionul, m-a intrebat ce vreau sa fac:
"Austria? pe praful asta? Daca vrei sa te intorci in tara, te pot lasa inainte de frontiera, insa cu mine nu poti intra, ne controleaza la sange. S-ar putea pe drum sa fim opriti de sarbi, de obicei se intampla cand venim spre Italia. Inca ceva, nu vreau sa stiu nimic despre tine, nici unde locuiesti, nici cum te cheama, NIMIC, ai inteles?"
Astfel, am hotarat sa ma reintorc acasa!
Inainte de punctul vamal cu 10 km, l-am rugat sa opreasca. M-a imbratisat si varsand cateva lacrimi mi-a spus:
"Dumnezeu sa te aibe in paza, nu pot pleca maine mai departe fara sa stiu ce s-a intamplat cu tine, te voi astepta toata ziua pana se inopteaza in parcare la UMT. Drept rasplata pentru ca te-am adus pana aici, trimite pe cineva sa-mi dea de stire daca esti mort sau viu...voi astepta".
Zapada se asternuse de 20 cm, nu mai aveam binoclul dar aveam vointa de a intra fara a fi vazut. Nu am stat pe ganduri, din cauza fulgilor de zapada si a cetii nu puteam fi vazut si astfel, am trecut fasia. Am dat peste o capcana. Bateau clopotele. Se lasa intunericul. Am fugit incontinuu prin zapada viscolita 15 km. La gara mi-am cumparat bilet din banii ce-i luasem pentru tren...dus si-ntors.
Am ajuns la ora 5. Casa scarii era incuiata, am adormit stand pe banca. La ora 7, un vecin mirat m-a trezit, eram plin de zapada
"Vai... ce ati slabit d-nul Paul!
Pierdusem 12 kg.
Mi-a deschis usa sotia. A inceput sa planga. Fetita auzindu-mi glasul s-a trezit si sarindu-mi brate a strigat:
TATAIEEEEEEEEEEEEE...A VENIT TATA !!! iar soferul ma stepta...

Ma saturasem...(III)

2009-05-17T02:30:00.001+03:00

Spre dimineata, trei caini mi-au adulmecat culcusul fiind nevoit sa plec cu noaptea-n cap la drum. Am facut cu mana, a oprit m-a luat. Dupa cativa zeci de km, soferul si-a data seama caci sunt transfug, devenise foarte atent si agitat in acelasi timp. Nu cunostea nici franceza, nici germana. Din cand in cand somnul imi umbla pe la gene. M-am trezit nedumerit cand tragea intr-o parcare. Mi-a facut semn sa raman in masina. A intrat in restaurant. Banuiam ca ma va vinde militiei populare. Am coborat, m-am indreptat inspre sosea si am intrat in padure. Dupa cateva minute a aparut o masina a militiei, oprise in fata restaurantului, brusc am iesit in sosea, am facut cu mana, a oprit, am urcat si am plecat. Camionul nu ajungea la Zagreb, m-a intrebat daca am bani sa-i platesc, i-am facut semn ca nu, a incetinit ca sa opreasca, i-am aratat ceasul sotiei, l-a dus la ureche iar tictacul lui m-a ajutat sa-mi continui drumul. In timp ce mergea a zarit o camioneta, mi-a dat de inteles ca aceasta va merge la Zagreb, la depasit facandu-i semn sa se opreasca si astfel drumul meu era calauzit de alt camion , de alta persoana. Era un tanar foarte amabil. Stia germana. L-am mintit spunandu-i ca sunt sofer si ca am ramas defect la Ljubljana. Drumul sau cotea de la Zagreb in dreapta spre Maribor(Austria), ai parea rau ca nu ma poate ajuta si totusi, a oprit, s-a uitat pe harta, a vazut ca ocoleste 80 km si mi-a spus "ok,wir fharen nach Ljuljana zusamen."

A scos o punga in care avea fursecuri, imi era foame intr-adevar, apoi mi-a aratat cei doi copii ai sai, off... si asa ma apuca dorul de casa, de puiutul meu drag ce-mi incanta sufletul, varsai o mica lacrima pe care mi-a vazut-o, sensibilizandu-l indirect sa ma ajute la repararea camionului ce nu exista. Nu mai puteam sa-l mint, la intrarea in Ljubljana i-am spus sa opreasca, spunandu-i adevarul. Era cat paci sa-si schimbe drumul, totusi patronul l-ar fi luat la intrebari, m-a imbratisat, era randul lui sa verse o lacrima.
Am vazut un paraias, m-am dezbracat gol pusca, am intrat in el si m-am spalat, apoi am observat ca soseaua ce ducea spre Trieste era ingradita de-oparte si alta cu plasa de sarma, probabil sa nu treaca animalele salbatice. Incepea sa devina foarte riscanta aventura mea, mi-am facut semnul crucii si l-am rugat sa nu ma paraseasca. Cotisem pe drum spre cararea libertatii, nu cred c-am mers 4 minute, scrasneau din toate incheieturile franele unui vehicul, am incremenit mergand, nici nu am putut intoarce capul, rula incet la pas cu mine.
N-aveam de ales, trebuia sa-l privesc, oprise in dreptul meu, a deschis usa si m-a intrebat daca drumul ducea spre Koper. Am urcat in masina fara sa ma pofteasca si i-am facut semn ca mergeam acolo. Habar n-aveam daca rulam acelasi drum. Priveam indicatoarele, nu aparea nicaieri localitatea spusa, insa eu il indrumam spre Trieste. Vazand ca nu stiu sarbeste devenise incordat, ma privea cu coada ochiului tot timpul. Mai aveam putin, apare o intersectie, stanga Trieste, inainte Koper si-o benzinarie in dreapta. In intersectie un echipaj al celor de la rutiera. A parcat in benzinarie, am coborat si eu, m-am facut de lucru pe la toaleta, apoi am disparut rapid in padurea de alaturi, am fugit spre dreapta tinand aproape de drumul spre Italia. Incepea sa se intunece, era o zona muntoasa. Dintr-o data, foarte aproape de mine am auzit pasi. Am incremenit la radacina unui copac tinand pumnalul in gura. Toate simturile mele erau alertate. Eram in stare de orice. Imi auzeam rasuflarea. A fost cea mai lunga noapte din viata mea si cea mai grea. Am ramas neclintit mai mult de 12 ore in aceiasi pozitie pregatit pentru a ma apara. Amortise totul in mine, insa nu aveam curajul nici sa-mi frec muschii de durere pentru a nu face zgomot. Eram nedumerit de ce pasii nu s-au auzit incontinuare departandu-se. Incordarea mea precum a unei feline era permanenta. Nu am dormit o secunda. Zorii zilei m-au gasit in aceiasi pozitie. Am privit cu binoclul, vedeam Marea Adriatica, vedeam vapoare si astfel, m-am hranit cu multa speranta.
Am privit prin binoclu toata zona aproape o ora pentru a deslusi cararea de urmat, era o zi splendita de sfarsit de noiembrie, briza marii imi hranea plamanii. M-am ridicat, un carcel pusese stapanire pe pulpa piciorului stang, cateva exercitii de incalzire a muschilor acolo pe locul acela ce-mi va ramane pe retina vietii vesnic in memorie si-apoi...la drum sub ascunzisul frunzelor de toamna tarzaie si-a brazilor razleti ce-si ridicau semet silueta pana departe spre cer.
Acum stiam ca voi trece, eram convins ca voi reusi, vedeam punctul de frontiera in partea stanga urmat de o insiruire de pietre ce se vroiau a fi acel"talveg", delimitare a frontierei pe care multi romani si-o doreau a trece. Aveam de strabatut 200 m in camp deschis sau sa aleg sa urc culmea muntelui spre a nu fi vazut.
Nu vroiam sa mai pierd timpul pe teritoriul acestei tari cand in fata, la cel mult 35 de secunde de alergat, puteam pasi in Italia. Asa am facut, am alergat cat m-au tinut picioarele si am plonjat precum in apa, am sarutat pamantul imbratisandu-l si-am ramas o clipa una cu el. M-am ridicat, am privit in urma si am plecat alene, descotorosit de griji si de tot ce-nseamna incordare, am coborat spre sosea, la 250 m de punctul de frontiera. Dinspre punctul vamal se vedea un autoturism pornind spre mine, am luat-o incet spre oras. Franele vehiculului mi-au dat de stire ca eram cautat. A oprit, a pus pistolul pe plafoniera masinii, l-a incarcat si m-a somat sa ridic bratele. Mi-am lasat desaga ridicand bratele spre cer, arma era indreptata spre mine, m-a perchezitionat, mi-a gasit pumnalul si binoclul, sfertul de paine ce-mi ramasese si bucatica de salam. Mi-a pus catusele si s-a indreptat spre punctul de trecere. M-au introdus in ghereta, granicerii sarbi priveau cu atentie spre noi. Unul singur dibuia franceza. Imi spunea ca ma vor preda punctului de trecere sarbesc. A pus mana pe telefon, l-am prins de mana si cu lacrimi in ochi, i-am aratat diploma de ofiter si poza fetitei, dand din cap ca nu face bine.

Ma saturasem...(II)

2009-05-17T02:15:00.001+03:00

...santul se terminase. Ziua se ingana cu noaptea, lasandu loc umbrarelor sa ia viata, in fata mea se desluseau siluetele unei turme de caprioare ce pasteau linistite semn ca tipenie de animal, om sau caine, nu se afla prin preajma. Mi-am scos din deseaga manusa legata cu-n fir de ata, m-am ridicat in picioare dupa ce in prealabil am mai privit orizontul cu binoclul si-am plecat spre fasie tinand mana-ntinsa spre inainte lasand manusa sa atarne la cateva degete de iarba. Cand vroiam sa-mi retrag bratul folosit ca antimergator, am observat cum manusa nu mai inainteaza, am ramas incremenit o clipa. M-am aplecat si-am deslusit o capcana la capatul careia erau legate clopote si probabil un sistem de autodeclansare cu racheta. Dupa ce m-am convins cat trebuie sa-nalt piciorul spre a trece mi-am continuat drumul cu mai mare atentie, vedeam fasia mergand oblig fata de directia pe care o luasem. Am cotit usor spre dreapta cand, aceiasi manusa se saturase sa mai mearga, acelasi lucru dar, fara clopote,poate nu le vedeam. M-am lasat pe ciuci sorbind cu binoclul zarea, totul parea in ordine, doar greierii imi insoteau gandul, in fata mea la 10 m fasia mult visata, dincolo Iugoslavia mult dorita. Am studiat cum as putea trece fara sa las vreo urma, stiam ca era imposibil era destul de lata, mi-am folosit elanul si am zburat calcandu-o doar o singura data, aruncandu-ma in acelasi timp pe pamantul strain ce ma asteapta. Am mers taras mult timp cu pauze spre a asculta si studia terenul. Pentru a nu ma rataci, am tinut aproape de punctul de trecere, vedeam lumina farurilor ce cotea mult spre dreapta, la iesirea din punctul vamal, fapt ce mi-a dat de inteles ca si eu trebuie sa fac acelasi lucru. Am ajuns langa drumul ce mergea spre Varset, am mers paralel cu el, pe ogoare proaspat culese sau arate, culcandu-ma la radacina copacilor ori de cate ori se apropiau farurile masinilor, eram ud leoarca de transpiratie. A inceput sa ploua, m-am asezat la radacina unui copac si am privit spre cer, m-am dezbracat, m-am scos sapunul si am folosit dusul vremii, apoi intr-un tarziu am ajuns in Varset, lumea se pregatea de culcare, pe ici colo cate un trecator ce se intersecta cu mine. Am gasit intr-un parculet de joaca pentru copii niste boscheti. M-am lasat patruns de iei, am sarutat carticica cu Visul Maicii Domnului ce-l aveam de la bunica, am spus rugaciunile de seara(Tatal Nostru si Inger Ingerasul meu), rugaciuni pe care le spun de-o viata inainte de a ma odihni si apoi m-am culcat, lasand orice grija in seama Domnului. Forfota diminetii m-a gasit dormind. M-am privit ca nu cumva sa arat jalnic si am luat-o pe jos spre Belgrad la inceput pe calea ferata. Mi-am dat seama ca bateam la ochi, apoi pe langa ea, nici asa nu era bine, apoi pe camp, multi se aflau inca in camp, asa ca am hotarat sa merg paralel cu soseaua, evident nu fara risc. Dupa vreo 40 km de mers pe jos, am realizat ca in acest fel nu voi reusi sa strabat Yugoslavia fara sa fiu prins. Am facut stopul, m-a luat un roman din Banatul Sarbesc, mi-a spus ca, langa Belgrad, se afla cineva care duce in fiecare saptamna pana la Trieste fugari romani. I-am multumit, nu vroiam sa ma complic plus ca nu aveam bani la mine, m-a lasat la intrare in Belgrad, m-a imbratisat si l-a rugat pe Dumnezeu sa ma ajute.
Am hotarat sa merg la gara pentru a lua trenul spre Zagreb, aici, fiecare garnitura era insotita de o patrula a militiei. M-am razgandit, am plecat tot pe jos. Am traversat podul peste Dunare, aici am avut emotii, doua echipaje de militie au incetinit vazandu-ma, norocul meu a fost ca nu se aflau pe partea mea de mers. Dupa ce au trecut am luat-o la goana cat m-au tinut picioarele, apoi un bus spre aeroport si inca vreo 10 km pe jos. In stanga cativa pupi de tulei asezati spre iernare, in iei m-am facut culcus de noapte. Aceiasi rugaciune, acelasi somn.
Am sa-ti raspund"incertitudini" aici, sub postare. Sotia nu stia de plecarea mea. In Belgrad, am folosit acel plic ce-l luasem cu mine scriind pe un petec de hartie unde sunt, in rest nimic, nici ce drumuri am sa fac. Cand a primit plicul, a anuntat-o pe sora mea spunandu-i ca va merge la securitate sa le spuna despre mine. Sora, impreuna cu mama au rugat-o sa astepte pana dau inca un semn de viata. De ce? Socrul meu era activist de partid la Tr. Severin, nu dorea sa-i creez probleme.

Ma saturasem...(I)

2009-05-17T02:00:00.001+03:00

Era pe vremea cand porumbul se punea-n cotarca, sfecla de zahar astepta bratele sa fie scoasa si pasarile ce ne-au incantat o vara plecasera lasand in urma dorul cantului lor. Precum o astfel de pasare calatoare, m-a luat dorul de duca, saturat fiind de lipsa de a baga ceva-n gura, cozi la care puteai citi romane, trenuri ce mai mult dormeau pe sine, cartele si pe aerul ce-l respirai daca se putea pune si lumina data, asa pe portii, ca nu cumva in toiul serii sa ne putem privii-n oglinda. Hai sa nu le reamintesc pe toate, nu de alta, dar ma apuca dorul din nou de duca, s-oi cere clementa celui de Sus sa ma auda, dand timpul inapoi, macar o clipa, cat sa reusesc a-mi pune in desaga:
o ruda de salam de vara, obtinut cu greu de prin camara;
o paine neagra precum viata cea amara;
o sticla cu apa de izvor sa-mi astampere setea;
o pereche de blugi, una de ciorapi, un chilot,maieu si-o bluza;
o manusa cu-n deget legat cu ata;
un pumnal(baioneta);
binoclu obtinut de la armata;
pasta de dinti si-o periuta, un sapun, deodorant, prosop;
un plic timbrat...
si vointa mea de a pleca din tara,
toate asezate intr-o plasa, in asa fel incat sa nu bata la ochi.
Era dimineata unei zile frumoase de sfarsit de noiembrie, cand taranul era deja in camp la cules, iar proletarul gusta din inghesuiala ce te ducea spre slujba.
Acasa, nu era nimeni, avusesem grija sa nu fie, imi luasem cu mine doar 50 de lei, cat sa-mi ajunga pentru tren, un dus-intors, iar la iesire din apartament, am vazut pe masa un ceas uitat de sotie, l-am luat sa-mi tina de dor, am mai privit odata si-am tras usa definitiv, lasand in urma, amintiri de-o viata.
Nu am avut incredere sa spun nimanui de-al casei ce ganduri imi macinau dorinta de a scapa din nebunia creata de un regim pe care l-am slujit din toata fiinta si-n timpul caruia am dus-o bine, chiar foarte bine, dar omul, cand incepi sa-i pui capastru la ochi sa nu mai vada si calus in gura sa nu mai spuna, o ia razna...pe aratura, cautand libertate, trai decent si-o viata mai buna.
Am luat trenul pana la 10 km de frontiera.
M-am strecurat printre localnicii ce veneau de la schimbul 3 prin gara pentru ca militarii sa nu ma zareasca, s-apoi am luat-o pe aratura, prin lanuri ne culese de porumb, prin santuri, privind cu binoclul spre frontiera, alegandu-mi din timp traseul de urmat. Am ales acele santuri antitanc special create pentru zone de frontiera, adanci , cu apa inca-n ele, stufaris cat cuprinde, in care te puteai ascunde linistit de priviri iscoditoare. Apusul soarelui, m-a prins la 5 km de frontiera, undeva in dreapta, cam la 10 km, punctul de tercere Stamora Moravita, aveam nevoie de el ,drept orientare, nu cunosteam topografia terenului, in stanga, cam tot la aceiasi distanta "Pichetul" punctului de trecere, unde militarii organizau schimburile santinelelor la foisoarele fixe de supraveghere, cat si patrulele mobile, ce executau actiuni de supraveghere si control de-alungul granitei.
Acolo, in acel loc, am studiat ore in sir, aceasta forfota a subunitatii de garda, urmarind orice miscare, identificand militarii din posturi si alegandu-mi traseul de urmat spre fasia pe care nu o puteam inca vedea.
Dandu-mi seama ca nu pot astepta noaptea, cand stiam din armata si academia militara ca, posturile de paza se dubleaza, am inaintat cand taras cand alergand prin santurile antitanc spre zona aleasa de mine. In partea stanga, la un km se afla un tanar cu o turma de oi ce se juca probabil cu sora lui. Eram intr-un sant, nu aveau cum sa ma vada, imi trageam rasuflarea privind spre cer, la un moment dat, la orizontul delimitarii santului aparura 4 caini, ai ciobanasului mioritic, stateam nemiscat, ei la fel, ma priveau. Imi dadeam seama ca acel studiu reciproc nu va dura mult si ca vor incepe sa latre, asa ca mi-am luat inima-n dinti, cainii latrau, au prins curaj apropiindu-se la cativa pasi de mine. Am hotarat, trebuia sa trec prin apa. M-am dezbracat la chilot, am legat hainele cu cureaua de la pantalon, le-am ridicat deasupra capului impreuna cu plasa, traversand prin trestia crescuta in apa ce-mi ajungea pana la gat. Pentru ca nu puteam continua traseul spre capatul santului unde cainii m-ar fi luat din nou in primire, am hotarat ca trebuie sa ies afara, iar copiii se auzeau cum se apropie, vroind sa vada ce se intampla de cainii latra. Cand m-au vazut iesind afara din sant, au inceput sa fluiere si sa strige dupa mine. Nu am privit inapoi spre ei. Am mers "ata" spre fasie, incet, alene, punand plasa pe spate atarnata de un bat gasit in sant, precum un om ce vine de la munca campului. In urma din cand in cand, glasurile lor si-a cainilor se mai auzeau. Am dat de o transee, m-am lasat pierdut in ea mergand taras, apoi alt sant in care am fugit cat am putut de repede pana cand...

Un ultim sarut, un sincer multumesc!

2009-05-15T19:11:00.008+03:00

Mi-am umplut plamanii cu mireasma lor cat pentru-un veac, apoi le-am dat un ultim sarut le-am multumit si i-am mangaiat asa cum numai ei au stiut sa-mi faca zilele placute

in final am terminat, am depozitat si lucerna, apoi cativa stropi m-au mangaiat, am ridicat ochii spre cer

am multumit pentru puterea ce-mi este data si am plecat, luandu-mi ramas bun de la tot ce-mi este dragSalcamii si-au intors privirea spre mine pentru ultima data, le-am multumit si-n numele celor ce le-au perceput tandretea, i-am rugat...la anul, daca cararile ne vor imbratisa dorinta, sa fim din nou prieteni.

Ramaneti proptiti in seva vietii...dragii mei salcami! Am sa va port dorul!

AM SA TAC O VREME...

2009-05-15T19:00:00.001+03:00

"Cand mana o pun pe corpul tau,
Simt trupul cum ma doare
Caci tu arzi tot in jurul meu
Mai aprig ca un soare." (Amira Tot sub tei...)

Dragii mei, cum pot sa va mai vorbesc privind ce-am scris in gradinile voastre virtuale cand gandul imi este cuprins de VISE si trupul isi doreste REALITATE ? :

Intind mana spre cerul albastru si ocrotit de ingerii dragostei cobor alene pe o raza de soare spre tine pentru ati aduce mirosul proaspat al ierbii cosite si te-oi aseza cu pletele tale pe perna lor moale soptindu-ti vorbe ce pleaca din gradina sufletului meu spre tine DORINTA DE IUBIRE!
De ce ne jucam cu dorinta de a darui si primi fericire?
Cat de frumos ar fi s-o mangai alatur de cuvant, s-o cuprinzi cu mult dor si odata cu acest dor sa lasi frau liber sentimentelor ce abia asteapta descatusarea spre a zbura spre tine...suflet drag ce te lasi dorit de multa iubire!
Razele soarelui sa te impresoare odata cu dorinta fierbinte de a fi mangaiata de multa iubire!
In noaptea asta te-as arunca cu mare drag spre ceaiul fierbinte al iubirii!
Speranta o strabat an de an de-alungul anotimpurilor, ai vad tristetea, o simt cand renaste, imi umplu plamanii cu viata si ma asez cu incredere la radacinile sale.
...simt ca a patruns firoul iubirii pana-n prasele sufletului meu dornic de iubire, am sa ma las purtat de acest vis si apoi voi trage valul parfumat al gandului tau peste pletele dragostei cu multa sete si dorinta!
Mai aruncat pe taramul frumos al visului, i-as intinde mana spre ai scalda inima cu multa iubire
In sir indian de ar trebui m-as duce printre copaci mangaiat de dorul iubirii.
Patrund in acest joc plin de dorinta, ma las purtat de valsul sau macar pentru o clipa sperand ca visul sa-mi devina realitate, ca apoi sa raman imbratisat de-apururi de tot ce-mi ofera!
M-as incumeta sa te prind de mana si sa poposim prin lumea gandului spre tihna sufletelor noastre, asa ca sa vedem cata dragoste ne ramane in palme si cata in suflete!
Ai reusit sa-mi aduci aminte de clipe frumoase petrecute in apa marii, uitand de lume, uitand ca privirea omului poate patrunde si bucurandu-ma de acea clipa in care cerul este una cu pamantul, in care trupurile devin unice, in care inimile se contopesc sub acelasi imbold al dragostei.
Noaptea nu a fost vis, a fost o realitate, am simtit bratele tale cum imi cuprind capul, gatul si tot eul din mine, te-am cuprins de mijloc asa cum bratele-mi muncite stiu s-o faca, te-am adus langa sufletul meu pentru ati simti pulsul vietii si mireasma pletelor tale atat de dragi mie s'apoi mi-am lipit buzele de zambetul tau vroind ca totul sa para REALITATE!
Ce fericit trebuie sa fie el si ea, unul daruieste, celalalt primeste ce a daruit la randu-i. Orice sertar al sufletului ai cauta, va fi plin de daruri aduse-n timp, de la primul zambet, de la prima atingere, tresarire si mangaiere a trupului, pana la tic tacul inimii ce se lasa purtat de timp spre mangaierea dulce a iubirii.
Te strig din toata fiinta mea, din tot ce cuprinde eul meu, din porii ce ademenesc grauntele dragostei spunandu-ti vino!! vei gasi ceea ce cauti aici langa mine, langa portile sufletului meu!
Si acum un cuvant de incheiere pentru voi, cele ce completati atat de frumos acest univers:
Vorbesc doar in numele meu si nu in numele altor barbati, nu pentru ca as fi diferit de ei, dar poate gandurile lor, nu calca aceiasi carare pe care pasii mei o urmeaza. Cand deschid ochii dupa somnul de noapte, vad lumina zilei si ma bucur pentru ca traiesc, dupa cativa pasi, mi se arata femeia, asa cum o stim, plina de calitati si virtuti. Stau si o privesc...o privesc atat de mult incat ziua-mi pare un veac cand vad cate poate face, si ma intreb:"oare cine-i barbat?"
Ce intrebare prosteasca, ar spune unii, cu toate acestea o privesc mai departe, o vad cum bratele sale muncesc, o vad iubind , o vad cum asi duce odrasla iubirii sale, o vad cum priveste palmele nefericirii si cum stie sa se ridice de jos cu multa demnitate , mandrie, frumusete, luandu-o din nou de la capat in cautarea acelei iubiri ce nu vrea sa vie.
Cautati acea lacrima a fericirii de cand va nasteti si pana cand apuneti si aceasta cautare are farmecul, frumusetea ei.
Odata gasindu-ne, ne dati putere, telul nostru sta in putinta voastra de a ne face iubiti, abia atunci devenim barbati cuprinzand cu adevarat intelesul acestui univers.
Pentru toate acestea, precum si pentru alte lucruri nespuse, genunchii ar indura prea putin stand jos in fata voastra pentru a exprima pretuirea si respectul ce vi-l port.

La Multi Ani ,...DANIELA !!

2009-05-15T04:34:00.001+03:00

Un cantec vechi si romanesc pentru tine!
Multa sanatate si bucurii!
La Multi Ani si-o imbratisare din Romania pentru tine !
http://danielasworld2008.blogspot.com/

Astazi...AU INEBUNIT SALCAMII !!

2009-05-08T22:25:00.005+03:00

Nu pot sta deoparte cand astazi, m-au inebunit SALCAMII!!

Priviti dealul, tot ce este inflorit, SALCAM se numeste!

Eram cu o trupa de cunostiinte in camp,strangeam lucerna.

Mi-am adus aminte de cantul maestrului Tudor Gheorghe si am realizat ca nebunia lor te face dornic de dragoste, ai priveam intorcand lucerna proaspat rumenita de razele darnice ale soarelui si fiecare rasuflare ma-nbata de dorinta de a mangaia iubirea, apoi, simti cum patrunde pana-n inima si de-acolo este pompata spre dorinta, si-atunci te trezesti cum o cuprinzi in brate si-o lasi sa-ngenunchieze langa tine pentru a-ti cuprinde picioarele cu mangaierea ei dulce si dintr-o data, corpul se lasa alene pe langa pieptul ei adus de nebunia salcamului pana langa buzele tale ce incep sa se hraneasca din dulceata lor mareata. M-au inebunit...de multa dorinta! Am sa va daruiesc si voua cate ceva din nebunia lor si zau ca...veti ingenunchia langa mine lasandu-va imbatati de mireasma lor, cuprinzand in brate dorinta de a iubi si a fi iubiti!Eram la strans la lucerna, din cand in cand luam puteri odata cu mirosul sau patrunzator de viata,

Mai hogineam un pic stand proptiti de vreo roata punand"lumea la cale"
iar aici o familie de nemti ce m-au ajutat, cu mic cu mare
Promit sa revin dupa aceasta betie de iubire ce m-a cuprins, este minunat ce ne poate oferi natura, am simtit cum pasarile danseaza valsul iubirii, cum soarele duce aceasta dorinta spre toti cei ce-i imbratiseaza caldura...

Sunt patruns de dorul dragostei !

2009-05-03T09:24:00.001+03:00

Sunt atins de acest dor ce m-a cuprins citind de dimineata doua postari ale confratilor nostrii din blogosfera a caror linkuri vi le ofer in ordinea in care gandul meu le-a mangaiat:
http://inalbvorbim.blogspot.com/
si daca mireasma ei va va invalui ca si pe mine, descatusand dorinta de a fi cuprinsa de bratele ce pot sa te apropie de sufletul mult dorit, FA-O, lasa-te puratata in voia lor spre a te aduce langa trupul sau, si astfel, vei simti parfumul dragostei pana-n praselele sufletului , iar dorinta...iti va fi implinita, iar gandul...va fi purtat de VIS spre REALITATE !
O ZI BINECUVANTATA DE DORUL DE A IUBI...
DOR,
CE-I PLACE DOMNULUI!!
HTTP://CHRIS39.BLOGGERUL.RO/

PENTRU CEI CE INCA VISEAZA FRUMOS !

2009-05-02T06:35:00.001+03:00

Am citit o postare ce mi-a adus aminte de fuga mea din tara( din anul 1988) pentru a o duce mai bine . Nu vroiam sa rascolesc amintiri trecute, insa, vazand sinceritatea, dezarmanta as zice, a acestei doamne ce recunoaste ca America, nu mai este acea tara a fagaduintei, unde pentru un loc de munca intr-o scoala, ca, femeie de serviciu, au concurat 580 de persoane, m-am hotarat sa va relatez despre aceasta incercare a vietii mele in postarea urmatoare... despre VISUL meu de a o duce mai bine.
Pana una alta, va recomand tuturor celor ce inca mai visati frumos sa cititi acest blog, in care sinceritatea unui om se afla la loc de cinste:
http://danielasworld2008.blogspot.com/ "A piece of life"

Prima zi de coasa

2009-04-29T01:00:00.001+03:00

Orice inceput este greu, chiar si atunci cand sti sa manuiesti coasa. O fac de cate ori am ocazia cu multa placere, antreneaza musculatura completa a trunchiului, inclusiv a soldurilor. Ma simt excelent de fiecare data, imi reda elasticitatea corpului si ma face sa ma simt puternic. La inceput a fost cald, iar nasul meu ma delecta cu tot felul de bancuri, intr-un cuvant, trageam de timp. Nasa, m-a rugat sa-mi faca o poza in lucerna, inainte de a simti mirosul de verdeata proaspat cosita
Apoi, cand terminasem treisferturi din gradina, am constatat ca ziua obosise, lasand noptii cale

In tot acest rastimp, mi-am adus aminte de o grea incercare pe care am trait-o in 1988, poate am s-o povestesc odata. Am intrat in casa dupa ora 22, obosit inca de la nunta de sambata cand am dansat suficient cat pentru un an...plus aceasta dupa masa de coasa.

Am lasat aceste cateva ganduri sa arat ca... exist spre nefericirea unora si bucuria altora.
"LUMINITA" a implinit doua saptamani, este o minunatie de vitica

va las s-o admirati, daca ati vedea-o in momentele noastre de tandrete, v-ati minuna cata iubire, gingasie si puritate pot oferi aceste mici si totusi mari suflete

ARE NEVOIE DE O VORBA BUNA!!

2009-04-24T10:06:00.001+03:00

De-mi treceti pragul va rog din suflet ajutati aceasta tanara cu o vorba buna, cu un gand curat, are nevoie de noi toti:
http://iuly-myworld.blogspot.com/ "Drumul catre nicaieri..."
MULTUMESC CELOR CE ATI FACUT-O...!!

Trebuie sa iertam!

2009-04-18T09:47:00.001+03:00

Pentru a fi placuti lui Dumnezeu, trebuie sa iertam, trebuie sa mergem cu sufletul curat inaintea Lui.
Lumina Invierii Lui sa va aduca Pace si liniste sufleteasca, iar daca sunteti singuri, ganditi-va la El, va va mangaia si va va umple sufletul de speranta.
Bucurati-va alaturi de cei dragi sufletului vostru, oferiti-le caldura bunatatii voastre, toate aceste lucruri...plac Lui!
Pace si liniste sufleteasca va doresc!

Spovedania

2009-04-15T01:01:00.001+03:00

De cativa ani buni, nu mai ingenunchiez in fata preotului spre ai spune pacatul meu, facut cu voie sau fara voie. M-au dezamagit de cand unii dintre ei si-au vandut sufletul satanei sau cum s-o numi cel ce-i mana spre pacat. Sufletul imi este greu, vorba nu vrea sa iasa din gura, sta mai incatusata ca niciodata, ferecata in lanturi grele. Am cheia descatusarii dar, imi este teama. Ridic ochii la ceruri si-I spun ca nu sunt vrednic pentru a gusta din sangele Sau. Postul, nu mi-a fost curat, degeaba n-am mancat, ma simt mai greu in pacat decat acum 6 saptamani.In loc de bine, am daruit rau, in loc de zambet, am lasat multa tristete in sufletele unora, am tanjit spre fericire fara sa-mi dau seama ca nu-mi este destinata mie, am aruncat vorbe de dragoste cand nu trebuia s-o fac si toate au dus la un mai mare pacat. Doamne, numai tu sti cand am visat sau cand am facut-o cu pacat si de aceea cantareste cu milostivenie greutatea lor si de nu-ti fura pe plac, lasa-le pe umerii mei pana cand m-oi destepta! Nu am sa caut sutana preoteasca pentru a-mi ascunde pacatul sau pentru a ma descotorosi de el, ci am sa-mi indrept ochii spre cei fata de care gresit-am ca sa le cer iertare si prin ei, am sa Te rog din nou sa-ti apleci mana asupra capului meu spre a ma ierta.
DOAMNE, FACA-SE VOIA TA!

TOACA... cu bataile inimii ei!

2009-04-11T04:42:00.001+03:00

Cand toaca asi bate pasul, incet pentru inviere
Si clericii isi murmura intr-un alint cantarea,
Credinta mea pe tine mi te cere, Lumina, ce te-ascunse...departarea!

Sarbatorile implica efort, daruire si pasiune pentru a le primi cu cinste acolo... la tara, unde ne place sa ne refugiem sufletul alaturi de parinti, bunici, prieteni. Stradania lor in a va deschide usa casei este pe masura, iar multumirea...este faptul ca le treceti pragul.
In aceste zile, am fost la cimitir am facut mormantul, am sadit o floare celor ce s-au dus... . am mangaiat crucile umezindu-mi ochii, nu am zabovit mult, stiind ca ma voi intoarce la capataiul lor in "Joia Mare", seara, inainte ca preotii sa citeasca cele "12 Evanghelii", apoi am varuit pomii si am curatat santul din fata casei, lasat in voia intamplarii de costructori.
Vecina, sapa in gradina cu harletul spunand ca mi-a dus lipsa, era fericita, ai venea omul din Germania acasa, i-am zambit gandindu-ma la descatusarea iubirii lor din miez de noapte cand dorintele trupesti se vor intrepatrunde puternic.
In postul Pastelui, se bate toaca, sunt maestru in a o face. Pentru ca lemnul de paltin sa cante frumos sub bataile ciocanului, cand se aduce din padure, nu-i voie sa se treaca cu ea peste vreun firicel de apa. Eram pustan, cand bunicul m-a luat de mana si m-a petrecut peste crestele vailor aducand in spate butucul de lemn. Ma punea sa-i ascult bataile inimii si eu nu pricepeam. Acum inteleg mesajul, atunci nu. La noi, se bate aparte fata de alte locuri din lume. Melodia ei te incanta, te face sa lasi sapa din mana, iar de esti in camp, sa-ti indrepti privirea spre Casa Domnului. Atunci, in Joia Mare, pasii ni se indreapta spre locul de odihna a celor ce ne-au mangaiat odata si ne-au sarutat fierbinte, de mult dor, fruntea. O floare, un buchetel sau o coronita, impodobesc casa lor de veci...mormantul.
Astazi, voi merge spre seara la Invierea Domnului, nu sunt catolic, dar stiu ca, Domnul, este unic pentru toti. Voi lua lumina si voi veni cu ea trecandu-mi pragul casei spre binele animalelor din ograda, a noastra, a tuturor si vom canta, chit ca lipsesc trei voci:

"Hristos a inviat din morti,
Cu moartea pre moarte calcand
Si celor din morminte,
Viata...daruindu-le! "

Si voi grai cu voce tare:"Hristos a inviat"!
iar cele ce compun lumea mea, imi vor raspunde cu privirea...
"Adevarat a Inviat"!

Paste fericit celor ce sarbatoresc invierea Mantuitorului nostru!
Christus ist auferstanden! Frohe Ostern!

Krisztus emelkedett! Happy Holidays

La multi Ani de "Florii" tuturor! SARBATORI FERICITE OAMENI BUNI !

Un amalgam de ganduri

2009-04-08T04:20:00.001+03:00

Cred ca am inceput aceasta postare de 5 ori pana acum si tot de atatea ori am sters-o. Nimic nu-mi iese, totul imi pare grotesc, aiurea. Niciodata nu am patit asa ceva, intotdeauna gandul zboara frumos si lin, lasand degetele sa-l astearna. Cam banuiesc cauza, dar nu ma gandeam sa aiba un astfel de efect.
Problemele mele de afaceri sunt rezolvate, pentru unii ar fi un vis frumos, pentru mine...prefer sa le pastrez doar in gandul meu.
Ajuns acasa, am zabovit prin gradina, unde am gasit forfota mare, vecinii cu mic cu mare erau la semanat. Sora mea ma astepta, fara mine nu s-a putut indemna la munca. Am luat grebla si am plimbat-o prin pamantul reavan vroind parca sa recuperez timpul pierdut. Nu am putut avea prea mare spor. M-au vazut vecinii si au inceput sa strige:"Salut domnul Paul!" Au urmat tot felul de intrebari si raspunsuri. Cand credeam ca am terminat sporovoiala cu ei, au inceput altii si am tinut-o tot asa pana cand am terminat de givanit pana pe la a 6-a gradina si poate am mai fi continuat dar nu ne auzeam, asa ca ne-am facut doar semne. Am inceput cu arpagicul, dar din cand in cand, o tanara vecina al carei sot munceste prin Germania ma mai baga in seama de parca vroia sa-mi ia sporul, atunci am realizat ca are un nume frumos, de nemtoaica. Uneori, ma ridicam si priveam cerul pe bolta caruia berzele dansau jocuri de ele stiute invartindu-se in cercuri, cercuri in clipocitul puternic al lungilor ciocuri. Inspiram in acelasi timp mireasma prunilor infloriti, priveam si la violetul florilor de piersic, iar printre ele si chipul ei."Hei ce faci vecine?", ma trezi tanara din vis, i-am zambit, mi-a zambit..."visam Renatte" i-am raspuns intr-un tarziu. "Heii, lasa visele, treci la treaba, acusi se lasa seara!" Priveam la parul sub care stateam si-mi aduceam aminte de copilarie, m-am intors spre ea si i-am zis:" priveste acest par, este mai batran ca mine, de cand il stiu pletele-i sunt la fel de lungi si grele".
Intr-un tarziu, i-am auzit din nou vocea chemandu-ma spre casa, i-am raspuns ca mai raman, semanasem 4 kg de arpagic, unul de usturoi si mai aveam cartofii, soarele asi ascundea razele spre Apus, al priveam pentru ultima data, i-am zambit soptindu-i ca-l astept dimineata la fereastra cu o cafea calda. Surpiza! Luna semeata, s-a furisat de dupa munte, iar razele ei a cuprins pamantul. Nu stiu cat am mai batut munca prin gradina, il auzeam pe Luky latrand a bagare de seama de parca vroia s-mi spuna ca ziua s-a sfarsit. Terminasem cartofii, cand alta voce grijulie ma striga:"Puiule, mai stai?" Era sora mea, doar ea ma striga asa. M-am ridicat si m-am intins spre prietena mea tragandu-i cu ochiul drept multumire. I-am zambit,...mi-a zambit!

Sfarsit de zi si inceput de viata

2009-03-28T22:11:00.001+02:00

Va las o melodie ce-mi place tare mult, am sa revin cu un comentariu mai tarziu, dupa ora Pamantului, vreau sa fiu si eu unul dintre aceia ce respecta seva acestei Lumi...VIATA!

mi-am lasat pasii leganati de ganduri pe acele poteci ale tineretii dragi mie, odinioara, plecand de-acasa.
Fiecare pas, cuprinde alta traire din viata, fiecare colt trecut, aduce aminte de clipele copilariei cu dorurile ei multe. Pasii ai port incet privind cerul-nstelat si printre stele, zaresc doar Carul Mare, tulburat in linistea serii de o pasare calatoare, pasare creata de mintea omului si-atunci, culeg din mintea mintii mele acele zambete de odinioara, cand vedeam pentru prima data astfel de pasari plutitoare prin vazduhul zarii. Imi vad scoala unde am invatat limba si graiul dulce al tarii, unde am iubit pentru prima data, unde am cules ceva din nectarul vietii, apoi Biserica, unde bunica mi-a purtat pasii pentru prima data, unde m-a invatat sa fac semnul crucii asezandu-mi genunchii incet si cu smerenie in fata Lui. Las frau liber incontinuare gandurilor ce-si duc mireasma copilariei mele pe acele carari de multa truda imbinate cu placeri firesti ale copilului de la tara, de sapa ce-am invatat s-o tin in mana, de furca, coasa, plug si mult dor de casa.
Calcand pe el, nu poti sa nu-ti dai seama ca, datorita lui traim, existam, ne bucuram de viata, fara el, pustiu ne-ar fi sufletul, fericirea ne-ar fi stramba. Cand iubim, ne indruma pasii pe carari pietruite de florile inimii sale si odata cu pulsul schimbator al anotimpurilor, ne indeamna sa-i urmam potecile pline de mister. Pentru acest nou inceput de viata, ce l-am simtit astazi pana-n seva fiintei mele, te imbratisez drag PAMANT !!

Au inebunit salcamii!!!!

2009-03-27T15:35:00.001+02:00

Patrundeti-ntelesul, cautati in vers, in frumusetea lui, la care adaugati picatura melodica pe care maestrul Tudor Gheorghe ne-o afera cu atat har, numai de el stiut, si atunci....veti intelege de ce renasterea naturii ne incanta.
Pentru acest lucru, pe care-l imbratisez zi de zi, acolo in camp, pot fi demn de invidiat. Am sa gust din mireasma florilor zi de zi, ma voi gandi la voi, si va voi trimite ganduri frumoase, despre ea...MAMA NATURA!
Au innebunit salcamii
De atata primavara,
Umbla despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara

Si l-au scos de dimineata
Alb si incarcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse, dintr-o taina noua

Au innebunit salcamii
Si cu boala lor odata
S-a-ntamplat ceva imi pare
Si cu lumea asta toata

Pasarile aiurite
Isi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Calatoare printre stele

S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?