"N-am luat totul de la viata si nu i-am dat cat as fi vrut..."

Dormi in pace suflet bun, sunt prea mic sa spun mai mult!

O imbratisare, un sarut si-un gand de bine!

De nu ma gasesti acasa sa sti ca, gandurile-mi zboara spre tine prietena draga ce astazi iti sarbatoresti frumos nume, iar de-mi esti prieten atunci strangerea de mana este suficienta ati spune ca prietenia nu se masoara-n cuvinte ci-n fapte si fapta mea de astazi porneste dinspre suflet, acesta-mi este cadoul placut mie a ti-l spune acum cand cei dragi iti sunt pe-alaturi.

Fie ca si eu sa fac parte printre ei.

La Multi Ani !

Pe trecerea de pietoni a fost omorata...

Am daramat o cruce in 30 oct. si ma intrebam ce-nseamna asta?

Aseara, trecand pe loc marcat pentru pietoni impreuna cu nepotica sa, un dement ai curma viata, mai avea un pas pana la trotuar. S-a intamplat in Timisoara. Era, este si va fi nasa mea. Lacrimile curg si sufletul plange de durere, ma intampina spunandu-mi ca intineresc, ma saruta imbratisandu-ma cu drag mangaindu-mi fata, ma alinta spunandu-mi: "Puiule, nu stiu ce faci dar tu intineresti, poate munca te tine..."

Dumnezeu s-o ierte!

http://www.tion.ro/stiri/timis/articol/o-fetita-si-bunica-ei-lovite-pe-trecerea-de-pietoni-la-timisoara/cn/news-20091103-06353758

Video - Timisoara - O femeie a murit dupa ce a fost lovita de un autocar pe trecerea de pietoni

Am urmarit acum aceasta stire pe seitul de mai sus. Doamna ce urca cu copilasul in salvare este fetita nasei mele cu cel de-al doilea copil, iar domnul cu sapca din fata autocarului este nasul meu, iar strigatul sau"nu domnule, veneau invers, de la scoala spre casa" este strigat de disperare, prin urmare soferul minte...

Sa fi neghiob cu-n suflet nevinovat.

Am reusit sa ma achit de acea datorie morala...

Zambesc, inca mai vor sa le fac... si tot pe nimica. Nu sunt invidios pe ei pentru modul cum au stiut sa faca banii, furand, ci ma deranjeaza tupeul lor si nesimtirea, lipsa de bun simt si culmea, fac parte dintr-o secta ce se vrea a fi intruchiparea omului nou, far'de pacat, din alta lume nou creata...a pocaintei. Nu despre aceste lucruri doream sa va vorbesc, ci despre aceasta fetita pe care o vedeti stand in tractor alaturi de mine. Era cu mama ei la recoltat porumb intr-o parcela alaturata celei pe care o faceam eu. Afara batea un vant rece de-ti ingheteau obrajorii. Mama ei tinandu-o de mana a venit spre mine intrebandu-ma in germana ce fac, rugandu-ma in acelasi timp, s-o iau pe Elena in cabina pentru ca ai era frig. Caldura din cabina a facut ca ochisorii sai sa se inchida proptindu-se de bratul meu. Proprietara terenului, venise cu fiica sa in camp pentru a-mi aduce cafea si pentru a ma ruga sa-i duc porumbul acasa. Stand pe treptele tractorului langa Elena imi spune:"Astai fata aia handicapata din Germania?" Ma incrunt spre ea si-i spun:"Nu-i handicapata, ai grija ca intelege romaneste". Raspunsul ei m-a facut sa ma simt prost fata de acest suflet nevinovat:"Na...si ce daca". Suparat, am schimbat vorba spunandu-i ca nu mai pot sa-i recoltez. Cu acelasi tupeu ce o caracterizeza, spuse:"las' ca ai tu vreme". Am plecat gandindu-ma la acest episod de viata, cand o femeie cu putina carte, insa parvenita prin modul spurcat in care au obtinut banii, sfidand apoi pe multa lume, are nesimtirea sa loveasca intr-un copil de clasa a doua, venit intr-adevar din Germania sa traiasca in Romania. Refuz sa comentez mai mult, gandul ma duce si-nspre Becalii si-nspre alti analfabeti ce si-au cumparat diplome pentru a prostii lumea.

Traim intr-o societate infecta, in care NON-VALOAREA este ridicata la rang de cinste si banul facut sa-ti astupe gura si sa-ti murdareasca mainile.

Cand spuneam ca minciuna si hotia sunt ridicate la rang de cinste, nu m-a contrazis nimeni...si ma intreb oare de ce. In permanenta suntem ispititi s-o facem. Unii, se ridica prin hotie, sfidand bunul simt si aratand cu degetul spre cel ce munceste cinstit spunand ca-i prost.

M-am luat cu vorba, insa vroiam sa-mi descarc supararea si sa ma asigur ca nu o sa mai colaborez cu astfel de oameni, pentru ca nu merita.

Cred c-o iubesc...

Mi s-a aratat in toata splendoarea ei inca de cand razele soarelui cautau ascunzis pentru a lasa noptii cararea neteda, mi-am luat telefonul si am surprins surasul ei maret spunandu-mi ca este dispusa sa-mi insoteasca truda o buna parte a noptii.

Singur, cu soriceii ce prind curaj a se urca spre hrana, cu oile ce pasc in voie in urma mea de parca mi-ar multumi pentru ca le las borumb spre desfatare, alunec cu gandurile o clipa spre mandra ce se-nalta semet pe bolta-ntunecata a noptii, aruncandu-si sclipirea spre cei ce inca intarzie ca mine pe-afara. Am inchis usa, uitandu-mi sapca afara, am gasit-o mai tarziu prin tocatura atunci cand racoarea noptii m-a desteptat ca ceva imi lipseste. Lucram un teren infestat de sudan,of, sunt rautacios acum, respect acest suflet caruia ai tremura mana in asa hal incat singur, nu mai poate sa guste dintr-o supa sau ciorba, asteptand bunavointa celor din familie spre a o putea face. Dornic de munca, doream sa-mi petrec mult timp alaturi de frumoasa noptii, insa la un moment dat, dupa cum de altfel puteti observa si voi, nu mai desluseam unde sunt randurile de porumb. Astfel, ajung la gura sobei citindu-va gandurile.

Maine, mi-am dat intalnire cu prietena mea si-a multor inimi frumoase ce-si duc placut privirea spre ea...craiasa LUNA!

Un vis...

Eram intr-un autocar ce mergea spre Germania cu loc de plecare Manastirea Maria Radna. Agitatie mare, se verificau actele, sefa de grup zambind imi spunea:"ce bine ca ati acceptat sa veniti, avem mare nevoie de d-voastra". Cu toate ca era normal si firesc sa verific daca am c.i. la mine, ceva ma impiedica s-o fac. Am coborat din autocar si am incercat sa sun acasa, sora nu raspundea, stiam ca-mi ramasese intr-o haina. Vedeam cum se facea prezenta in autocar si cum lipsa mea se sesizase. Am urcat spunandu-i soferului ca poate pleca, dupa 2 km l-am rugat sa opreasca, am coborat fara spun nimic intrand in casa sa-mi iau actul de identitate, am deschis ochii si m-am dus la haina cu pricina, nu era acolo, era in portofel pe biroul meu. Nu am sa-mi continui visul, am sa-mi fac o cafea, sa iau cate ceva d' ale gurii si am sa plec, ma asteapta o zi grea

Hotia si minciuna...

Doua trasaturi ce merg mana-n mana la romani. Batranul de langa mine avea 80 de ani. Il priveam, era bucuros pentru ca venisem. Intr-un tarziu imi arata parcela de porumb ce se zarea greu de sub colbul cetii. In timp ce faceam prima tura, mi-am dat seama ca, mai mult de 65% era furat, o gramada mare de porumb imi intarea aceasta convingere ca hotii se aflau la fata locului cand veniseram. Nu este prima data cand observ asa ceva, insa acum am realizat cat de nemernici pot fi consatenii. Vazandu-l neputincios si-au dat seama ca pot fura nestingheriti. Batranelul parea ne-afectat, insa eu stiind ca de mai bine de o luna ma ruga sa-l fac, aveam pe constiinta acest lucru. Ma sunase fiica lui de nenumarate ori, din cvarii motive nu am reusit s-o fac. Deplasarea in alta localitate situata la 18 km, a fost cea care m-a determinat in primul rand s-o aman. I l-am adus acasa pe gratis scutiindu-l de transport. Mi-a dat o lectie de bun simt vroind si insistand sa-mi plateasca. Nu i-am luat banii stiind cat a pierdut, insa el era bucuros pentru ca nu lasase hotilor toata recolta.

In drum spre casa ma gandeam cum si pe mine incearca sa ma minta multi, indeosebi cei cu oarece stare materiala spunandu-mi alta suprafata decat cea reala. Nenorocirea lor este ca imi dau seama imediat si apoi il masor, ai privesc in fata si le spun cat au. Raman nedumeriti cum am aflat chiar dupa prima tura. La inceput imi era jena sa le spun, veneam necajit acasa, acum, am invatat sa am tupeu si chiar imi place sa-i privesc. Gandind aceste lucruri la ceas de noapte observ cimitirul unde bunicii si mama se odihnesc. Zaresc multe luminite aprinse si-mi aduc aminte ca astazi este Ziua Mortilor(All Souls Day) sau Ziua tuturor sfintilor, semnificatia acestei zile se regaseste in spiritualitatea Bisericii Romano-catolice, insa de ani buni a fost preluata de catre ortodocsi, luterani, calvini sau unitarieni.

Mormintele in aceasta zi stralucesc de frumusete, este respectul aratat pentru cei dragi ce nu mai sunt, asa ca imi este rusine ca am uitat, insa ma bucur ca drumul meu spre casa in negura noptii m-a dus pe langa ei, suflete dragi ce au stiut sa-mi daruiasca iubire. Asa ca am sa uit de utilaj, am sa las alte ganduri de-oparte si am sa colind pe la mormintele tuturor celor ce odinioara erau langa mine. Floarea si lumanarea ce le-o duc, fie respectul ce-l merita, mangaierea ce le-o pot oferi.

Dormiti in pace dragi suflete!

Am daramat o cruce!

O cruce imensa, asezata pe un postament de beton se afla la capatul unei parcele. Cel ce asigura transportul porumbului ma tinea de vorba in timp ce faceam manevrele de intoarcere...buuuum!

Mi-am lovit utilajul culcandu-o la pamant. Oare ce-o insemna? Stiu, oboseala, intunericul, neatentia, dar totusi de ce crucea si nu pomul?

L-am incarcat. Ne-am dat mana dandu-ne intalnire a doua zi. Eu m-am dus la alta parcela. La tura a doua, observ un caine lat la capatul randurilor. Ma dau jos din tractor...este mort. Oare tot eu?

Continui mai departe. Parcela era infestata de sudan, abia observ randurile de porumb. O pasarica asezata pe un tuleu se sperie de urletul ucigas al combinei si mi se aseaza la 15 cm de mana dreapta(geamul din spate era deschis). Am oprit. Ne priveam. Vroiam sa-i fac o poza. De emotii nu reuseam sa reglez aparatul. Tremura toata. Apoi, a prins curaj luandu-si zborul prin negura noptii. Am continuat. Pfiuuuuuuuuuuu, se aude o lovitura la cutitele ce toaca tuleii. Opresc, ma asez sub tocator pe patul moale proaspat asternut si observ cum doua cutite sau rupt, adica 100 de lei.

Privesc cerul si luna. Ma gandesc ca cel caruia ai voi duce porumbul navigheaza pe net si eu de nebun navighez prin constelatia cereasca aproape de miezul noptii.

Ce semne mi s-a arata?

Termin, ma intorc spre casa. Blogul l-am inchis din gresala, bifand aiurea o casuta. De suparare o blogherita s-a sters de la rubrica"urmariti", cred ca stiu cine este. Imi cer scuze... Gabrielle m-a avertizat, in fine, sunt prea obosit sa inteleg de ce si aici misuna invidia si poate de aceea incep sa parasesc aceasta lume ce-mi fusese draga.

Pentru voi...

MULTUMESC! In acest cuvant pun tot ce am drept recunostiinta pentru voi, va doresc zile senine si fericite alaturi de cei ce stiu sa va bucure sufletul. Am sa va duc dorul. Cand sufletu-mi nu-mi va mai plange, promit sa revin...

Am venit din camp mai devreme propunandu-mi sa las timp si pentru mine, insa, am gasit multa liniste, exagerat de multa. Serveam masa de seara, priveam peretii si lacrimi mici impaienjenira ochii, intrebandu-ma de ce gresesc, de ce nu reusesc sa pastrez prietenii, de ce ieri iubeam si astazi iubirea-mi este cenusa aruncata in cele 4 zari ale lumii?

Am pierdut prietenii si mi-am facut dusmani, am spus ca iubesc si mi-au ras in nas.

Ma simt bine in aceasta singuratate pe care mi-am ales-o sa-mi fie tovarasa de viata, am inceput s-o indragesc si s-o urasc pentru ca seara de seara, aluneca spre sufletul meu ca o hiena muscand din ce mai am frumos in mine, dorinta de iubire...

Raspunsuri...intrebarilor voastre

Ce fac acum?

De ce lucrez si noaptea?

Acest utilaj recolteaza porumbul stiulete. Majoritatea celor ce-si tin animale pe langa casa stiu ca pastrarea porumbului se poate face in conditii optime in patule, cotarci sau cum s-or mai numi ele, de-alungul unui an de zile. Cand am cumparat utilajul, eram singurul ce-l aveam, acum suntem doi si cu toate acestea, abia facem fata cererilor.

Recoltarea unui ha de porumb o facem cu 500 lei. Intr-o zi, poti recolta 3-4 ha, depinde de multi factori, imburuienare, densitatea lui, cat sunt randurile de lungi, cum este parcela dispusa in teren, etc.

Prin urmare, asta fac acum, recoltez pe bani zi de zi, noapte de noapte si culmea o fac in acest ritm pentru a ma putea tine de cuvant. Adica, o persoana de ex. ce doreste sa-si recolteze, ma roaga apelandu-ma sau venind la mine de cel putin 5 ori. De la inceputul verii, sunt nevoit sa fac lista cu cei ce doresc sa le recoltez, pe zile si ore.

De ce asa scump ati spune unii?

Combinele de recoltat sunt facute in Slovenia, un cutit de exemplu ce taie(toaca tuleii)costa 12 euro. Aparatul are 32 de cutite. Daca ai nesansa sa dai de un pietroi pe randurile de porumb, sa fi sigur ca cel putin 2 se duc odata. O curea de transmisie 120 euro, un furtun de 2 m de presiune 50 euro, un lant aducator stiulete 300 euro, un cardan 800 euro, s.a.m.d.

Faptul ca va pot scrie acum se datoreaza unei intamplari. Trebuia sa intru in lan la ora 20:00. Parcursesem 17 km. Sun. Mi se spune ca nu trebuia sa merg in acea localitate, tarlaua se afla la iesirea din Lipova. M-am suparat si am revenit acasa culcandu-ma si iata asa, acum, la ceas de dimineata imi multumesc intr-un fel pentru odihna daruita trupului.

Dupa ce termin de recoltat acestor clienti, incep sa recoltez la mine. Acum 3 ani am terminat de recoltat in 26 martie, acum 2 ani in 18 februarie iar anul trecut in 31 decembrie si iaca asa, ajung de multe ori sa trec in alt an agricol. Din aceasta cauza, mi-am legat si multe cunostiinte, insa in mare masura, am gasit multa invidie, ura si chiar am destramat legaturi stranse cu unii parteneri. As putea sa va dau multe exemple de cum omul reuseste sa fie numai miere cu mine in aceasta perioada si cat de parsiv poate sa fie in cursul anului. Din pacate, timpul ma preseaza, trebuie sa plec. Acum, sper sa aveti cateva lamuriri referitoare la absenta mea din blogosfera.

As vrea sa nu traiti cu impresia ca v-am spus aceste lucruri pentru a ma lauda cat castig sau pentru a scoate in evidenta avaritatea mea pentru a castiga banul, sunt un om deschis si sincer, totdeauna am spus lucrurilor pe nume, pur si simplu asta fac si acum.

Va doresc zile frumoase si imbelsugate. A, inca ceva, eu conduc tractorul cu acest utilaj, nu pentru ca sunt zgarcit ci pentru ca nu am incredere in oameni, atat tractorul cat si utilajul, impreuna valoreaza aproape 50.000 de euro. Cati oameni stiu aprecia efortul meu de a le cumpara si cati stiu sa aibe grija lucrand cu ele?

Nemtii la care fiica mea lucreaza 1.500 ha in Romania si-au adus doua persoane din Germania sa lucreze pe tractoarele lor care costa 160.000 de euro bucata. Au facut acest lucru din 2 motive:

1.-Nu au incredere ca romanul pastreaza utilajul;

2.-Stiu ca romanii fura(motorina, ingrasaminte, erbicide si chiar descompleteaza utilajele)

Poate la anul viitor, am sa va imortalizez culturi lucrate de mine si culturi lucrate de asa zisii "angajati"...

Sa auzim de bine!

Tu tinere...

sa nu uiti ca ai ajuns om datorita parintilor tai, sa nu uiti ca poate nu au avut si ti-au oferit ce nu au putut avea ei, sa nu uiti ca fiecare cm al cresterii tale a insemnat rauri de lacrimi si durere pentru mama ta, sa nu uiti ca probabil au uitat sa-si cumpere pentru ei, ca tu sa o duci bine, sa nu uiti sa apreciezi ridul si albul parului de pe fata lor pentru ca tu sa fi fericit, sa nu uiti sa le duci o lumanare cand nu mai sunt si sa-l rogi pe Dumnezeu sa-i ierte daca ti-au gresit.

Parintii cunosc durerea efortului de a te creste demn si frumos, raman vesnic TATA si MAMA, inima lor plange de durere cand te stiu nefericita, nepasarea ta fata de ei, este pumnalul infipt de dusman drept in inima si cand te gandesti ca TU esti suflet din sufletul lor, o particica din ei, daruita acestui frumos univers.

Iubeste-i asa cum sunt, sunt ai tai!

25 de ani...

Au trecut precum visul, inchid ochii si te vad frumoasa, increzatoare in cel pe care l-ai ales sa-ti fie scut in viata. Am incercat tot ce mi-a stat in putinta sa te fac a fi fericita, as fi vrut mai mult si poate am facut prea putin, trebuie sa retii un lucru, tot ce mi-a daruit bunul Dumnezeu am folosit pentru binele tau si-al meu, precum si al copilului nostru care astazi uita de efortul si lacrima parintilor sai in a-l creste. Versi o lacrima de durere pe care nu are cine sa ti-o culeaga de pe frumoasa-ti fata, te vezi singura intre zidurile impodobite frumos si placut ale casei, privesti spre cer intrebandu-te unde ai gresit. As vrea sa nu uiti ca ma ai pe mine la fel cum am fost si acum 25 de ani, grijuliu si saritor, gentil si cu mult bun simt, poate nu atat de potent in a face dragoste dar cu multa daruire si credinta in pastrarea unei armonii depline si placute in familie. Am pierdut din rabdare, am ramas totusi credicios tie, am visat femei alaturi si prietenii sincere, am gasit doar pustiu in jur ramand fidel celei careia i-am daruit cu credinta si dragoste sufletul meu. Nu sunt perfect cu toate ca vreau a fi, imi doresc fericirea si implinirea trupeasca simtindu-ma sufleteste tanar, insa vad cum aprenta vremii se catara lacom pe trupul inca puternic, muscand din seva tineretii mele, incercand astfel sa ofileasca floarea ce stralucea si pentru ochii tai odinioara.

Am citit pe blogul unei prietene dragi mie si pe care uneori o invidiezi pentru acest lucru, despre nunta de argint, mi-am amintit de anul'84 cand ne-am jurat credinta pana la moarte. N-a venit inca ceasul, stiu ca o sa vie, il rog pe bunul Dumnezeu sa ne dea sanatate si sa ma tina in viata pentru ati putea purta de grija.

Iuibesc viata, iubesc femeia, iubesc prietenia, iubesc ceea ce ochii imi arata zi de zi, ma hranesc cu toate acestea chiar daca uneori sunt vise, insa imi intorc privirea spre tine spunandu-ti accepta-ma asa cum sunt si cum am fost, un simplu om ce ofera multa iubire tuturor, inclusiv tie doamna mea.

Vis implinit!

Hotararea de a investi in utilaje agricole am luat-o impreuna cu sotia. A fost greu, am renuntat la multe. Prevazator, am asigurat culturile. Cu toate acestea, pagubele produse de seceta din 2.000 nu au fost despagubite de catre societatea de asigurare. Nesimtirea guvernantilor si politicile agricole proaste pe care statul le-a dus de-alungul timpului nu au fost sanatoase, benefice celor ce fac intr-adevar agricultura, au avantajat doar un segment al oamenilor de afaceri, indeosebi pe cei cu multi bani. Am inceput cu un tractoras mic UTB 445. Lucram 54 ha, nu aveam cabina. Imi aduc aminte cum intr-o iarna, fiind la arat, a inceput sa ninga viscolit, eram la 42 km de casa, era ultima parcela si am stat pana am terminat-o. Acum zambesc, eram plin de speranta si incredere. Imi placea ce faceam. Multi ma discutau, nu aveau incredere in mine. Nu-mi pasa. Am avut cea mai buna productie si culturile mele radeau de atata frumusete. In 2003, am cumparat alt tractor U640 cu dubla tractiune. Acesta a fost o bijuterie, mi-a ramas la suflet. Pentru a-mi usura munca, aveam nevoie de ceva puternic si iata ca am reusit. Inainte de a lua aceasta hotarare, m-am gandit cat timp voi mai trai si daca acest efort merita sa-l fac.

Cineva ma intreba daca ce fac, fac din placere. Nu oricine poate avea satisfactia de a vedea cum efortul sau naste odata cu planta si rodul muncii mele este frumusetea culturilor, a plantelor, a modului in care stiu sa le ingrijesc, sa pun suflet pentru sufletul din ele. Aceasta este satisfactia lucrului implinit vazandu-le cum stralucesc in arsita verii. Cineva spunea vazandule: "cum este omul asa este si holda".

De ce muncesc atat? Toamna este ingaduitoare dar...iarna bate la usa si nu pot uita cand ultima parcela mi-am recoltat-o in 28 martie intr-un an cand am avut recolte bogate. Atunci, am recoltat toata iarna, chiar si pe zapada. Nu mananc cu 10 maini cum cred unii, insa investitia din anul urmator este foarte mare, cheltuielile/ha lucrat se ridica pana la cel putin 1.500 de lei si riscul este enorm. Prin urmare, am inceput sa apreciez cand ploua si sa ma bucur pentru acest lucru.

Am asternut aceste cateva randuri privind cum ploua si ploaia mi-a daruit acest ragaz spre a putea comunica cu voi.

Va multumesc tuturor pentru gandurile voastre frumoase, pentru prietenia pe care mi-ati aratat-o.

Mutumiri celor ce au stiut sa-mi fie prieteni!

Va doresc zile de toamna frumoase, presarate cu momente de tandrete si iubire!

Acelasi,

Paul

O casa fara stapan...

Daca un cui nu bati, latetul se rupe, tigla se sparge, apa curge siroaie distrugand in timp tot ce ai cladit si atunci ori o vinzi, ori o daruiesti, ori ramane pustie...o toamna frumoasa sa aveti!

Putina singuratate si multa liniste...

Am sa raman undeva departe de orice comunicare...

Logan, calare...pe card!

Ora 4:00. o bubuitura infundata, sirena pompierilor, poarta vecinului se deschide, salvari, pompieri si noi vecinii curiosi, cascam ochii si ne bucuram ca acest aventurier ce se intorcea dupa o noapte de chef, nu a poposit la noi in ograda. Doi pomi scosi din radacina, nu au fost suficient sa-l opreasca, a fost necesar sa darame un stalp din piatra si sa poposeasca pe treptele acestor oameni in varsta. Au fost trei. Soferul grav ranit, abia l-am scos de sub masina, altul lovit la cap, iar al treilea nu avea nimic, nici macar o zgarietura.

Copil de bani gata, 26 ani, mult tupeu si fara...

Viata este o lupta...

Spuneam unei prietene ca astazi sunt bantuit de un optimism prostesc, nimic nu mi se pare irealizabil si ca as putea face tot ce-mi doresc. Daca as trece insa la fapte m-as impotmoli sigur, insa cert este un lucru ca as incerca.

Pentru ce sa fiu trist cand in jur lumea-i plina de tristete?

Cum ai iesit din ograda fetele brazdate de ridurile saraciei iti arata multa durere, disperare si tristete. Rar iti este dat sa vezi un zambet pe fata unui muritor de rand. Au ajuns sa fie o raritate.

Le intalnim la copii si la bogati. Cei dintai sunt impartiti si ei in doua tabere: ce simt si ce nu simt lipsa bunastarii; iar cei din urma au uitat ce inseamna lipsa banului.

Reusesc in afaceri ce-i ce au STOMAC, iar cei ce au minte gusta din amarul neputintei de a face banul.

Hm, sa nu ma contraziceti, nu-i bagati in aceiasi oala pe cei ce au mostenit averi si sau vazut peste noapte cu o bruma de bogatie care incet, incet se duce, multi dintre inaintasii lor cu demnitate si sudoare, generatii de generatii au luptat sa aibe DAR, ce-i bogati de astazi, in marea majoritate a cazurilor sau ridicat pe prostia mea si-a ta. Ce-i mai dureros este ca, unii dintre noi ai tin in brate...ai pupa la propriu si figurat.

As putea da frau gandului pana dimineata insa inchei spunand;

CHIAR TOTI STIM SA FIM OAMENI?

Sa ne prefacem ca totul este bine...

Am citit o postare care se vrea a fi un strigat de durere.

Am citit alta, in care pe buna dreptate omul isi doreste liniste, saturandu-se sa asculte acasa si in virtual numai plangeri.

Mi-am citit ultimele ganduri si am revazut aceleasi nelinisti.

Am intrebat soarele daca ma mai suporta, am calcat apasat si mi-am zis sa merg inainte, stergand cu buretele tot ce cuprinde ultimul an.

Sa aveti liniste si pace sufleteasca, gandurile negre sa va ocoleasca, sa puteti zambi cand inima striga de durere si sa iubiti pe cei ce merita.

Gand de bine spre voi!

Barbat de vanzare...

Tot m-am gandit cum ar trebui sa sune acest anunt si nici acum nu sunt sigur daca este gandit bine.

Cine sa ma cumpere si pe mine?

Batran sunt, neputincios in multe, mintea ma lasa, de urat...ce sa mai vorbesc, de muncit doar cand imi aduc aminte, cu femeile nimic nu mai...asa ca mai bine as striga cine vrea un unchies pe degeaba?

Totusi, as pune o conditie...sa ma ia pentru o perioada de-aici...

Singurătate

Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi "bună seara"
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând.

O duminica linistita tuturor!

O dimineata ca oricare, pentru unii rasarit, pentru altii apus, o privire drept multumire si un moment de tandrete oferit cu mare drag de Luminita...si toate, fac sa zambim si sa multumim Domnului pentru dragostea ce o putem oferi in fiecare clipa.

Daca gandul meu poate ajunge spre voi il rog sa cuprinda cate ceva din gradina sufletului

meu spre a va darui graunte de speranta si multa iubire, spre a va face sa intelegeti ca oamenii pot fi frumosi chiar daca infatisarea nu le-o arata si ca dragostea pentru tot ce ne

inconjoara ne daruieste pace si liniste sufleteasca si multa bunatate.

Sa fiti iubiti cand disperati, iar cand

dragostea nu poposeste la usa sufletului vostru, aruncati o privire spre mama natura

bucurandu-va de ce puteti vedea, apoi

zambiti chiar daca inima va este trista si zambetul va va aduce speranta si dorinta de iubire.

Rog Soarele sa va incalzeasca aburul dragostei si Luna sa o

desavarseasca!

La multi ani Maria!

Oricare ai fi, oricare porti acest nume frumos si duci cu tine o particica din vraja lui, sufletul meu se indreapta spre tine cu gand bun de dragoste prieteneasca, cu samanta de fericire si zambet cat ogorul ce asteapta roadele sa i se culeaga si de le vei primi, vei simti ca prietenia uneori este mai placuta decat banul si mai cu folos decat orice frate .

Sa fiti Binecuvantati si sa va bucurati de praznicul Adormirii Maicii Domnului!

Iar tie...draga mea prietena, iti ofer o imbratisare cu iz de salcam!

Cu drag, unchiesul Paul!

LA MULTI ANI!

Zile cu mult soare, munca si poet!

Cel cocotat in remorca de lucerna... este "Poetul" si, mare mi-a fost mirarea sa aflu ca, scrie poezi, cunoaste bine limba maghiara si rusa, indruga cateva cuvinte in germana, a fost internat pe la ospicii neuro-spihice, are 25 de procese pe rol in instantele din Romania si nu stiu daca nu-mi va intenta proces si mie. Una pste alta, merge sa-si castige un banut, lucrand cu ziua pe la unul si altul.

"Sunt copacul crescut din iubiri

Lovit de furtuna amintirilor

Si ma clatin dupa primavara lor"

(Sunt copacul...Gheorghe Todor Delacladova)

Eu nu pot sa mor,

Prin cuvantul "a muri"!

As renunta la viata,

Daca n-as fi

Ideie ascunsa in enigma,

Te regasesc in cartea

Regelui cuvintelor romanesti

Atat de orbitor,

In vesnicia lui

Care l-a absorbit

Bulgare de pamant

Propulsandu-l in Luceafar.

(Ideie in enigma, acelasi autor)

Domnisoara de la volan are 12 ani, se numeste "Zara", este din Germania si ma ajuta de fiecare data cand strang lucerna. Da, ea conduce pe camp tractorul, i-am aratat o singura data si a prins imediat. Din cand in cand, talal ei(cel in tricou alb) ai mai spune in germana ce trebuie sa faca. Datorita lor si a inca trei baieti, am reusit astazi sa terminam nespus de repede.

Acum, nu-mi doresc decat un somn linistitor, simt o usurare, animalele au asigurata hrana pentru iernat.

Ah, era sa uit, Dilimache m-ai provocat cu acel adaptare la mediu. Ai dreptate, eu cam asa lucrez, precum in poza, fac trei lucruri de-odata

1.-Baie de soare;

2.-Ma scald cu apa de prin bidoane;

3.-Muncesc de-mi sar capacele:))

Chipul tau...

Obosit, alungat de drumuri, uitat de atatea priviri ce odinioara imi zambeau, m-am reintors spre acel loc pe care fiecare dintre noi si-l doreste numai al sau, numai pentru sine.

Aici, esti tu, orice rautate ramane la portile usii si chiar daca vrea sa patrunda, chipul tau...le alunga. Ma asez vorbind cu tine, iti spun ce dor mi-a fost si cat de mult te iubesc. Zambetul tau, ce se scurge precum viata, deschide lacrimi de dor, il mangai cu privirea si-l alint cu sufletul, al prind de mana si adorm plimbandu-ma cu el prin constelatia universului si astfel somnul... este purtat spre portile dragostei.

O raza de soare imi gadila genele patrunzand spre el, aureola creata mi te aduce in lumi de basm unde tu esti zana ce frumoasa. Te urc pe calul inaripat al iubirii purtandu-te spre inima mea.

Deschid ochii si chipul tau...imi surade!

Sa-ti fie teama a gandi romaneste...

Aceasta postare a fost modificata, mai bine spus stearsa, in acelasi timp a fost invatatura de minte si un gust amar pentru mine...

......................................................................................................................................................................

Ca sa traim bine in aceasta tara ce se cheama ROMANIA, trebuie sa admitem ca exista o CONSTITUTIE UNICA si ca ea reprezinta Legea Fundamentala a acestei tari ce trebuieste respectata de catre toti si nu huiduita.

Nu articolul deranjeaza domnule, faptul ca vorbim romaneste pe intelesul tuturor, faptul ca simtim si iubim romaneste, faptul ca ne sustinem radacinile existentiale ale acestui neam si ca ne mandrim cu Istoria lui.

Si cand te gandesti ca, s-a gasit un prapadit de neamt sa-i aduca aminte unuia dintre noi ca aici este ROMANIA, ca aici se traieste si se gandeste romaneste, ca aici copii trebuie sa stie aceste lucruri.

Am ajuns la concluzia ca ne este friica sa mai sustinem ca suntem romani de teama a nu ni se spune ca suntem nationalisti, ca suntem sovini.

Iata ca mie nu-mi este friica, ma mandresc cu acest lucru, am lasat papionul pentru plug si coasa pentru a simti dureea acestui neam pe care unii al fac de traista.

S-a nascut un suflet...la rasarit de soare!

Vegheam si visam, prindeam cate o stea si o trimiteam spre chipul drag mie, ma jucam cu visele prin constelatia universului dandu-mi seama ca iubesc si astfel, a trecut timpul pe nesimtite si cand ziceam ca sorocul n-o mai veni, am lasat pleoapele-mi sa-nplineasca visul si undeva de departe, mi-a zambit acel chip drag mie. Am deschis ochii de fericire si am zarit razele soarelui, iar din Steluta, rasareau doua picioruse, ce se vroiau a fi...o noua viata!

Era la 5' de la fatare, mucusul ai umplea narile, tusea inecat de apa ce se sparse si nedumerit privea la ce inca nu mai vazuse. Dupa doar cateva minute, instinctul de supravietuire i-a cerut lapte. L-am ajutat punandu-l sub piciorul drept si aplecandul spre ugerul ce-i va da putere. Apele-mi curgeau siroaie, uitasem de nesomn si de toate, eram fericit alaturi de toata suflarea casei, aveam un nou suflet, o noua viata in lumea noastra!

Deja sta pe picioare, colostrul laptelui i-a dat putere si imunitate spre viata. Mama lui, fericita-l linge, iar el cuminte, se supune.

Toate dorm linistite, in surdina Speechless le alinta somnul si ma intreb: oare au vise?

Merg cu pasi inceti, intru, nu ma simte nimeni, ma retrag lasandule in lumea de basm ce mi-e dat s-o vad!

La 6 ore de la fatare, in splendoarea lui, vitelusul este botezat de soare, il privim cu mare drag, acum face parte din familie, din cand in cand Steluta il cheama cu mughet spre alaptare, dar el semet, priveste-n zare!

Imi doresc o oaza de liniste

Am nevoie de linistea serii de pe muntele sufletului meu, pura si nealterata de dureriile vremii, tainica si placuta spre portile inimii, plina de farmec si iubire, plina de dor si cantec spre fericire.

Nu sunt capcaun, sunt suflet deschis. De patrunzi spre mine vei zari lacrima si zambet, putere si inger ce vegheaza ca harul meu si-al tau sa ne fie calauza spre implinire.

Glasul din-nauntrul meu zboara noaptea spre stele, se aseza pe Luna, isi ia ortac Luceafarul privind spre tine iar ziua il intareste, soarele-i daruieste caldura, pasarile-i canta dorul, frunza-i arata drumul iar Cerul deschide poarta spre tine!

Un gand de seara!

Am un sentiment ciudat, de nepasare, indiferenta, uitare, evadare si de a ramane undeva departe de aceasta lume pe care o vad urata. Sunt altfel plamadit, abia acum incep sa fiu eu, sa pricep ca, acolo unde nu-ti este locul si n-ai fost dorit nu merita sa-ti ti hoitul.

Nu zic ca n-am sa scriu, nu zic ca n-am sa las gandul sa sara afara din mine, insa nu stiu cand o voi face, azi, maine sau niciodata. Am sa-ncerc sa-mi refac blogul cu postari pierdute, cu framantari trecute, ce-au ramas nedeslusite si inca prezente.

Am sa dispar incet din blogosfera, am sa va raman fidel celor ce v-ati exprimat dorinta sa ma cititi incontinuare, va voi rumega gandurile lasandu-va cate ceva din mine, pe la portile caselor voastre. Sa nu strigati si sa va plangeti pentru ca v-am ramas prieten. Oare va cer prea mult?

Am venit incet, dispar cu mult tumult, lasand in urma vorbe. Nu-mi pasa de gura lumii, insa nu sunt obligat sa stau in jurul ei.

Am trairi frumoase citind ganduri trimise spre suflete, am sa le tin pentru mine, frumusetea lor ma bucura, ma hraneste.

Sa nu va speriati, cand am sa mor, va dau de stire, acum insa, simt ca a apus ceva in mine si ca s-a nascut un sentiment puternic, ciudat, placut sufletului. Vreau sa-l tin doar pentru mine. Fara sa cer, fara sa dau, doresc sa ramana incoltit in mine.

Stiu ca nu are apa destula sa reziste, insa nu-l voi lasa sa moara, cu lacrimi il voi uda si tot il voi tine povara placuta sufletului!

Nu scriu poezii si nici poet nu sunt!

Imi place in schimb sa le citesc, sa le deslusesc intelesuri, sa las sa-mi patrunda spre suflet cate ceva din frumusetea chipului ei...

Nu sunt orator desavarsit si nici nu ma consider destoinic in a ametii vorbele spre placul inimii, sunt doar un OM, rau...dar si bun, traiesc precum ceilalti, hranindu-ma cu iluzii, incercand sa-mi spun ca viata-mi surade si ca dincolo de greutatile zilnice ce-mi apasa pe umeri, trebuie sa raman calm, sa fiu acel stalp al casei, de care multi si multe se leaga.

Daca mor maine, totul se duce de rapa, animalele vor fi primele vaduvite de ajutorul si grija mea, apoi sora ce abia-si mai trage duhul si care uneori se intreaba cat o mai duce.

Plantele, ar rezista doua zile, in fiecare dimineata si seara, pasesc cu grija printre ele sa le adap, urmeaza orataniile, pisiciile si cainii.

Stiti cu ce privire ma intampina dis de dimineata?

Nu o puteti intelege, nu aveti cum sa o pricepeti. Nu stiu si nu pot sa v-o redau, inchipuiti-va cum capetele lor...privesc spre tine pline de speranta ca....si pentru ele, incepe o noua zi si ca tu esti acela de care ele se agata. Nu pot sa le lovesc niciodata. Trec pe langa ele si-mi dau cu coada peste fata crezand ca doaboara vreo musca obraznica. Altele isi daruiesc clipe de tandrete, spalandu-si reciproc ochii, capul sau chiar dormind una pe cealalta. Cainii imi stau cuminti dupa o noapte de urlete si paza pe prispa casei si ma asteapta dand bucurosi din coada. Pasarile zboara spre mine inconjurandu-ma de parca ar vrea sa ma ridice spre ceruri.

Si toate animalele asteapta, acea mana...a mea ca sa le dea hrana.

L-am lasat, mai la urma, pe cel ce are-n mine cea mai mare speranta. Dumnezeu i-a dat zile si incredere ca poate sa traiasca si fara picioare. De doua zile ma astepta sa-l tund si sa-l bag in cada, sa-si spele transpiartia de-atata stat in casa. Observa ca sunt nervos si nu indraznea a spune;

"sa nu uiti Puiule, a ma tunde!"

Si am uitat, si am uitat multe a face!

Pentru ce ma intreb acum?

Ce razboi prostesc as duce, uitand ca, sunt un om de care depind...cam multe!

Am sa ma scol devreme, am sa le stau in preajma, am sa-mi fac de treaba prin ograda doar, doar le voi rezolva pe toate, asa cum eram eu odata!

Iar cand dorul imi vine a colinda cu vorba...ce ma incalta spre acele carari dorite inimii mele, am sa las de v-o place, un grai sarac si dulce, drept chezasie a trecerii mele intru cinstirea binemeritata a gazdei.

Si luati aminte la ce vazura-ti, la ce auzira-ti...ca doar din fapte se face lege, din iertare ajungi sa fi om si din iubire te ridici spre ceruri!

Pentru cei ce au minte si cap...sa priceapa!

Stimate doamne!

Nu-mi permite timpul...dar promit sa revin, am sosit pentru a servi pranzul, eram la coasa,

afara sunt 32 de grade si va trebui sa ma racoresc bine pentru a nu

arunca acum ceva din gura...

INCERTITUDINI spunea...

Da, Geanina, marala ar fi" vrabia malai viseaza!
O zi in culori frantizesti!

Geanina Codita spunea...

INCERTITUDINI ,
draga mea, bine ai revenit"

Fiecare visează la ce poate, unii la...alţi la fuste şi la lungimea lor...

Te îmbrăţişez cu drag!

Acesta este comentariul meu nepublicat la Geanina, dar care, imi rezerv dreptul sa-l public aici, la mine pe blog:

Daca nu ne-am transforma uneori in vrabiute sa visam si malai, sufletele ne-ar fi seci...si tu, eu si altii, am scrie degeaba. Cand ma gandesc ca, facem trimitere spre lucruri frumoase si apoi luam in deradere sentimentele oamenilor imi vine...,perceptia fiecaruia poate fi alta, nu neaparat la ce gandesti tu, eu sau altii. Ce sa faci, e multi destepti prin blogosfera! Imi cer scuze stimata doamna ca, eu Paul, visam malai si nu altceva, imi vine sa rad. Cararea mea nu mi-o masoara nimeni si nici nu-i permit s-o faca, stau infipt bine in tarana, in ciuda a ceea ce afisez pe afara. Asa ca orice apropouri, nu fac decat sa uit, ce spuneai si tu odata, ca, privirea inapoi nu o mai arunci unde gasesti stand pe un gard o cioara, ce sta la vanat ca sa nu moara de plictiseala. Sa auzim de bine d-na Geanina Codita. Am venit din placere aici, dar plec cu-n gust amar:(

O dimineata cu multe ganduri!(II)

Va cam sperie ce simt, indeosebi ce scriu...rau de tot, uneori tacerea este mai frumoasa decat cuvantul si mult mai inteleapta.!

Zambesc!...

O dimineata cu multe ganduri!

Vroiam sa sterg cateva clipuri postate si mi-am sters intregul text:))

Ochelarii bata-i vina sau...gandurile-mi zburda aiurea.

Acum, optimismul imi sparge pieptul, as darama si ziduri pana dimineata ca sa pot ajunge langa chipul drag mie, il privesc de cum rasare soarele, al iau cu mine si-l port pe unde-mi petrec pasii. Oricata sudoare-mi brazdeaza fruntea, o las sa cada pana inspre inimioara pentru ca acolo, vegheza chipul ei sa nu ma doara si sa-mi fie viata...cat mai usoara. Oricat m-as intreba daca rosiile mai trebuie lucrate dupa potopul ce le-a culcat surasul spre tarana ce le-a daruit seva, gandul colinda blajin spre chipul ei de parca as intreba-o daca merita efortul de a ma lupta cu natura. Dupa ce mai vad si surasul, nepasarea si increderea celor doi vecini a caror odrasla draga le da incredere in ei, ma aplec rusinat spre tarana si-mi zic cum sa-ntreb chipul drag mie daca merita, cand cel putin aceiasi iubire i-o port si eu, uitand ca anii mi-au trecut prin palma, lasandu-mi carari ce uneori ma-ndeamna a fi mai cumpatat in a iubi, de spaima, ca nu cumva chipul ei drag, s-o ia la goana...

I-as da un strugure cand s-o coace, spre a-mi astampara pe pieptu-i dragostea fierbinte si sa-i port dulceata pana-nspre coapse, lasandu-ma pierdut in voie de tot ce bratele-mi cuprinde spre mangaierea-i atat de mult ravnita!

Nebun de oi ramane, n-o sa-mi fie frica sa cad prada dorului ce mi te-a adus o clipa, tainic, pe tine...doamna mea iubita, spre pieptul meu ce arde de atata dragoste!

N-am sa-ti cer nimic a face, decat sa-mi ramai inger al iubirii in suflet! Chipul tau, imi va da putere si speranta, el imi va fi fericirea ce-mi va insotii pasii pe cararile vietii, va ramane stea si soare la portile inimii, aducandu-i alintare.

Oricat de multe ape ne-or intrerupe pasii, oricate roade voi culege pana... spre zari apune, sa sti ca-n trupul meu va bate, tainic si frumos pentru tine...

INIMA MEA!

Ti-o asez precum rosiile date-n parg de coapte, in poala draga mie, sarutandu-ti pantecul ce da rod iubirii si astampar dragostei si am sa-i soptesc sa-ti fie straja a puterii si sperantei, scanteie a iubirii si astampar al dragostei!

Tu chip frumos, ce te port la piept cu multe ganduri, ti-astern pat dragostea si odihna iubirea, te imbratisez cu sufletu-mi...si-ti sarut privirea!

Muresul...poate ucide!

Eu nu scriu versuri, rareori o fac, poate uneori cuvantul purtat pe nori pufosi de seara, plutesc prin enigmaticele tufisuri ale sufletului, scotand la iveala dulceata versului.

Cred ca...seara asta, a fost una speciala, nu am ochelari, dar am primit dulce mangaiere sufletului si iaca-asa iese la iveala, un talent mort inainte de a se naste.

Mures, Mures, apa lina, de ma vezi... tu ma alina,

Dorul sa mi-l porti departe, de iubire s-avem parte

Spala-mi trupul de sudoare, de aroma cea de soare

Si-i sopteste mandrii mele ca mi-e dor s-o port sub stele

Ca sa vada sfanta Luna cum ai cant dorului-n struna!

Cred ca multi dintre voi ati aflat ca in acest loc de bastina sufletului meu, s-a intamplat o mare nenorocire, trei elevi de la o scoala din Timisoara, si-au gasit sfarsitul in apele Muresului, unul dintre ei, a fost scos la suprafata de un tanar profesor angajat pompier voluntar in Lipova ce locuieste exact langa mine. Pe cel de 15 ani la gasit la numai 5 minute de la disparitia sa, credea ca este inca viu...n-a fost sa fie asa. Ceilalti doi, erau frati, au fost gasiti seara si respectiv dimineata de catre scafandrii. Profesoara ce i-a lasat in apa isi dadea cu capul de copaci.

Muresul, an de an cere jertfe! Sub privirile ochilor mei am vazut multi tineri pierind.

Ori de cate ori mi-ai cere jertfa sa-ti ofer, ti-oi spune:

Ai luat suflete prea multe, inca nu pricepi nebune

Ca lasi doruri sfasaiate ce nu pot veni, a spune

Ce durere au in inimi, cate lacrimi, cate stele

Pleaca incet pe drmul serii catre tine...a apune!

Buna dimineata soare!

Daca doresti o mancare sanatoasa pentru astazi...iti ofer cu drag din bunatatile culese din gradina mea si sa fi sigur caci gustul lor, te va indemna sa mai dai pe la mine, pentru ca am pus in fiecare zi pentru ele...mult suflet!

In butelcuta de plastic, se afla apa minerala de Lipova pentru a va astampara setea.

Ti le daruiesc cu drag si tie!

Paul,crezi ca DORUL se poate defini?

Vroiam sa dispar din blogosfera, multi dintre prieteni mi-ati argumentat ca nu este cazul, dintre ei, d-na Mihaela Petrescu, mi-a pus o intrebare cu talc la care incerc sa-i dau raspunsul.

Simplu, ar fi sa spun DA sa NU, si as opta pentru NU, insa, in comentariile mele pe blogurile voastre aduc prinos de bine acestui DOR.

Cand sunt acasa, acolo-n camp, doar eu si vietatile lumii, suntem prieteni, iar Luna, sfesnic ne este...si iata cum imi exprim dorul pentru LUNA:in noptile cand trudesc pentru ca samanta sa dea roade, imi calauzeste pasii singuratici pe ogoarele ce ma asteapta si-atunci ne soptim vorbe de dor, pe care numai noi le intelegem. Ea se roaga ca somnul sa nu ma prinda si eu o imbratisez pentru lumina. Apoi ai spun despre ce-mi doresc de la viata si ea imi netezeste calea spre visul ce ma asteapta, ai sarut albul razelor sale si-mi daruieste o cupa de uitare, ca apoi, sa ma lase sa-mi asez trupul pe coarda inimii sale alaturi de frumoasa gandurilor mele. Si uite asa, noaptea-mi trece pe nesimtite pana cand soarele mi-o impinge de la spate pe cea care mi-a insotit durerea, spre liniste si pace!

Ne dam sarutul binecuvantat al despartirii, stiind sigur ca ne vom reintalnii pe cararea vietii!

Angela, intr-o postare ce facea trimitere directa spre DOR , spunea:

"Si totusi, atunci cand te vad, buzele mele tac.
Doar ochii iti spun mereu bine ai venit.
Inţelegi, astfel, cat de dor mi-a fost.
Tu stii intotdeauna cand sa vii."

iar eu, lasam gandul sa-mi scalde dorul spunand: Cel ce-ti poarta dorul revine insutit mai dornic spre sufletul tau, te poarta in tot ce vede in jurul sau, nici macar furtuna nu-i poate alunga crezul ca, dorul pentru tine poate fi furat, el salasluieste in inima ta prin frumusetea sufletului sau ce i-o daruiesti asa cum numai tu sti s-o faci pentru el, iar acest lucru il face puternic si doritor sa-ti mangaie trupul in orice clipa prin puterea gandului sau spre tine...mandra lui cea draga!

Si-apoi, de ce am uita apusul soarelui... Imi scald sufletul in valvataia amurgului spre a-mi darui vise ce cuprind multa speranta!

Cand dorul este puternic, intelesul cuvintelor poate fi cheia deslusirii oricarei enigme, totul este ca perceptia noastra sa fie asezata pe aceiasi punte a sensibilitatii, atunci gandul meu poate sa colinde alaturi de al tau in acelasi univers al vietii.

Merg mai departe, gandindu-ma la tine.

Dorul o ia razna "Cand ai pentru cine" nu conteaza ca muntele s-a priponit pe cararile vietii tale, esti in stare sa-l muti la locul lui unde bine-i sade si nu-ti va fi greu oricate paraie de sudoare vor cade pentru ca sti ca dincolo de el, te asteapta cald si primitor, plin de speranta, acelasi sufletel pentru care inima ta bate cu putere, aceiasi suflare ce te doreste puternic, de neinfrant, aceiasi mangaiere ce te face sa uiti ca viata-i cruda, acelasi san pe care pieptul cu drag si-l doreste, acelasi trup care te implineste si acelasi sarut ce-ti da binecuvantare!

Ia ganditi-va putin la sarbatorile de iarna, cand fulgii de zapada isi canta partitura dragostei eterne iar tu, stand la gura sobei si ascultand o melodie draga, lasi dorul sa te invaluie spunandu-ti: m-as lasa capul in poala ta privind cum ninge-n decembrie, cum fulgii de nea se opresc din valsul caderii lor spre a ne soptii "iubiti-va"!, ti-as petrece mana pe dupa solduri si ti-as stinge dorul iubirii asa cum sufletu-mi doreste!

Si as incheia stimata doamna tot cu Luna, pentru ca ei, ai ducem de multe ori dorul, sub binecuvantarea ei, ne nastem iubind.

Vorba, soapta inimii tale, chipul tau, imbraca dorul in diverse forme

fiecare cuvant imi rascoleste unghierele ce pareau apuse ale dragostei, nervii molateci, ascunsi spre dorinta de odihna, au tresarit din nesimtirea incatusata...simtindu-ti adierea vantului iubirii ce mi te-asterne, Luna, frumos si tainic la pieptu-mi dornic de-ati cuprinde inima. S-apoi, ma voi lasa purtat de buzele-mi fierbinti spre sanii tai ce tainic ma cuprind, lasand binecuvantarea Lunii peste trupurile-n clestate de nebunia dragostei ce-mi sopteste"Iubeste-ma, cat se poate!"

Ori de cate ori recitesc aceste ganduri,inima imi tresalta dorinte nebanuite, spre acel trup ce se frange de mangaierea bratelor mele ce cuprind intr-o clipita vrerea trupeasca de-a contopi suflet pe suflet intr-un singur trup, voind parca pan'la moarte tot sa ma infrupt!

Si mi-as lasa trupul purtat in betia frumoasa a dragostei si o sa-i soptesc printre pletele-i ce-mi sterg obrazul ca-mi doresc aceasta noapte mangaiata de privirea lunii...vesnica, apoi ma las patruns cu toata fiinta in agancul ei, ramanand inclestat cat pentru...o viata!

Imi cer iertare, am lungit-o cam mult de DORUL...DORULUI !